Drumul spre Iubire

Capitolul 25

După 1 an

—Mandy, te dai odată la o parte, îi spun eu stând în spatele ei. Nici măcar nu ai ce căuta aici. Cum de ţi-au –

O văd că se întoarce cu mâinile la gură şi picioarele încep să-mi tremure.

—Mandy, spun şi încerc să mă uit pe foaia afişată cu rezultate în căutarea numelui meu. Urmăresc cu greu degetul şi fac ochii mari când în sfârşit îmi dau seama ce scrie: ADMIS!

—Aaaaaaa! Ţip şi-mi pun mâinile la gură şi Mandy mă ia în braţe.

—Felicitări, îmi spune ea din umărul meu.

Reuşesc să mă uit şi în dreptul lui Derek şi sunt la fel de bucuroasă să aflu că şi el a trecut cu brio de examenul maturităţii. Îmi pare rău că nu a putut fi prezent tocmai astăzi, dar e la ultimul său examen auto şi nu l-a putut amâna. Eram extraordinar de mândră de el că reuşise să meargă şi cu liceul şi cu şcoala de şoferi în paralel.

—Ce păcat că Derek nu a putut veni, spune Mandy şi mergem spre banca din curtea şcolii, încercând să evităm aglomeraţia.

—Da şi cred că domnul Michel a făcut asta special. Crede-mă, nu vrei să-l vezi, spun făcând-o să râdă.

—Trebuia să se întâmple şi asta odată şi-odată. O să urmezi şi tu, stai liniştită.

—Abia aştept! Spun bucuroasă.

Telefonul sună şi imediat cum răspund, un sunet asurzitor se aude:

—Ce-aţi făcut, aţi luat?

Mandy se strâmbă şi râd scurt când îi văd faţa. Se pare că şi ea a auzit-o pe mama.

—Da mamă, am fost admişi!

—O Doamne! Ce mă bucur! Bravo, scumpo! Sunt aşa mândră de voi!

Face o pauză pentru a răsufla uşurată şi apoi mă întreabă:

—Vii acum acasă sau îl aştepţi pe Derek?

—Cred că o să-l aştept aici. Am vorbit acum o oră înainte de a intra la test şi a spus că o să vină la şcoală imediat cum o să termine. Şi în plus, nu sunt singură, Mandy nu a plecat încă, spun şi mă uit la ea.

—Bună ziua, mătuşă Angie, îi spune şi ea la telefon.

—Bună, draga mea! Cum e la colegiu?

—Sunt bine şi m-am acomodat foarte repede cu tot. Să nu vă miraţi dacă o să mă vedeţi pe la televizor într-un an-doi, spune făcându-ne pe amândouă să râdem. Acum telefonul era dat pe speaker şi vorbeam toate.

—Mă bucur că ţi-ai ales drumul ăsta Mandy, chiar cred că actoria este punctul tău forte!

—Mulţumesc foarte mult şi staţi liniştită şi Aubrey o să-şi aleagă unul la fel de bun, spune şi-mi face cu ochiul.

—Dacă ar vrea să asculte...

—Nu trebuia să-i aduci şi tu aminte, spun mai încet sperând ca mama să nu mă audă. O să iau decizia potrivită mamă, spun mai tare şi apoi închid telefonul după ce ne salutăm.

Mă bucur pentru Mandy şi de faptul că a putut lua această decizie. Chiar îi dau dreptate mamei şi cred că i se potriveşte de minune actoria şi are memoria bună, chiar dacă până acum nu a arătat asta.