1

1.4K 79 0
                                    

Masina tocmai trecuse podul de piatra de deasupra unui lac imens. Privelistea era superba, insa nu ma captiva prea tare.

Cobor din masina trantind portiera si asteptandu-mi parintii sa-mi descuie usa. Argh!

-Hai mai repede cu, cutiile alea!

-Lia...nu mai fi asa artagoasa si ai face bine sa ne ajuti.

Deci...buna...eu sunt Lelia Smith, fara frati si fara surori , desi mi-as fi dorit, insa chinul ar fi fost prea mare pentru parintii mei sa aibe grija de doi copii nebuni.

-Ne ajuti sau stai si te holbezi la usa?

-Mamă , te rog! Nu ati fi putut sa ma lasati in Washington?

-Hai intra in casa...si nu, nu puteam...ar fi fost prea liniste fara tine.

-Mda, pai bucurati-va mult, caci fara Jess, sunt pierduta...Mersi mult!

-Oh, scumpo...da sa-mi sarute crestetul capului insa ma feresc hotarata.

-Vreau sa dorm.

-Nu inainte sa-ti faci curat in camera.

Da, intradevar era nevoie de putina munca. Totul era plin de praf si acoperit de cerceafuri albe. Mda...ca in epoca...

-Imi fac curat maine, sunt obosita. Da-mi pace..nu va ajunge cat m-ati chinuit? Jess nici nu stie ca am plecat.

-Nu i-ai spus?

-Nu am putut.

-Oh scumpo...sunt sigura ca iti vei face prieteni si aici.

-Nu la fel ca Jess...

-Dar iti vei face..

-Noapte buna mama.

Imi dau la o parte cerceaful ce imi acoperea patul si ma arunc peste el . Totul avea un aer de epoca, insa arata super...daca era Jess aici ...ce am fi ras de cum arata locul asta.

Gandurile imi invadau creierul , nu pot sa dorm asa ca ma ridic din pat uitandu-ma pe geamul din camera mea. Aveam un balcon cu priveliste spre lac. Luna transmitea razele sale reci spre suprafața apei. Mmh..ce romantic, incep sa mi plang de mila.

Nu mai stau mult si-mi simt pleoapele grele , daca nu ma bag mai rapid in pat, o sa cad peste balustrada balconului pe iarba verde si uda.

Ce cald era in pat, simt usor cum ma sufoc , fara sa protestez in vreun fel adorm , aud peste noapte cateva animale sau pasari care ma deranjau putin, dar ma simteam ca in natura si nu ma ambitionez sa-mi tarasc piciorele afara din camera , asa ca raman in pat pana dimineata dormind dusa.

Golful Semilunei ( Needitata)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum