Golful Semilunei ( Needitata)

28

   --Bine, explica mi iubire!

Dereck vine spre mine si mi prinde fata intre palmele sale.

Privirea ii era ciudata , iar respiratia sacadata, insa privirea  rece ma enerveaza si nu mai spun nimic indreptandu mi capul in jos si astept sa mi spuna povestea.

--Lia...hopa..mi a spus Lia, deja nu e bine, ai fugit atunci plangand in padure si cand te am gasit erai intinsa pe pamant , cu rani si sange pe rochita ta alba, gatul tau avea o  urma de doi colti si inainte sa ne apropiem de tine era un om de al lui Corai deasupra ta, vroia sa te rapeasca dupa ce te seca de ultimele rasuflari , dupa care Corai se ocupa per-total de tine. Jess s a napustit asupra ta , iar eu priveam socat. Atunci Jess mi a spus ca daca vrem ca tu sa mai traiesti trebuie sa devii ca ei , asa ca Jess te a sarutat sub nasul meu,  iar tu ti ai revenit in cele din  urma.  Te am carat pana in casaiar restul stii si tu.

   Atat mi a spus, am fost atenta pana la sfarsit insa acum privirea mi e captata de incruntaturile lui Jess. Uff...Jess...

Ma retrag din bratele lui Dereck si ma indrept spre Jess, probabil parand surprins pentru ca ochii lui se maresc iar sprancenele sale se arcuiesc puternic. Il ignor si imi continui pasii spre domnul Martin.

-- Ok, Jess Martin, in secunda asta ma indrumi spre prietenii tai dragi.

--Bine , hai cu mine.

-- Cat de adanc in padure vom merge?

--Ce? Dar si ei sunt la fel ca mine si Leon. Traiesc in case Lia!.

--Oh, cu atat mai bine.

  Deschidem usa si Jess ma lasa sa ies inaintea lui ca un domn , un tremurici stresant ma ia dintro data si nu e greu sa.mi dau seama ca e cam frig afara. 

--Pune asta pe tine, o sa racesti.

Jess imi intinde jacheta lui neagra peste umerii mei aciperiti de bucatica fina de material al bluzei mele.  Ce draguut! Asta imi aduce aminte de o zi foarte speciala , anume acea zi in care eu si Jess am iesit La un restaurant abia deschis din Washington, am mancat acolo , am ras si am vorbit chestii care nu le povestisem niciodata unul altuia, cum ar fi momentul in care un baiat de la scoala s a dat la mine in clasa a 7 a iar Jess cand a vazut ii venea sa l ia pe sus , atunci hotarand sa mi spuna cat mai curand ce simte pentru mine si asta n as fi stiut o daca el nu mi ar fi spus o in acea  zi . Stiu ca dupa ce am iesit de la restaurant a inceput o ploaie puternica , Jess invelindu ma cu jacheta lui apoi incepand sa fugim pana am ajuns intr un parc unde am inceput sa dansam prin ploaie si sa radem ca doi copii de 5 ani, acea zi a fost prima noastra intalnire adevarata.

--Lia, Lia, Liiiaa!!.....

-- Ăăă,...da!

--ai idee de cand tip la tine?

--Nu?

--era sa cazi in lac daca nu te prindeam , insa tu tot in lumea "ta" erai. 

Ma cuprinde de talie si ma indreapta spre directia corecta , noi chiar eram langa lac, ce ametita sunt.  Tremur toata si e un frig de neimaginat. Nu credeam ca frigul o sa ma afecteze asa de tare.  O mana puternica ma tine de mana, e Jess, incredibil cate furnicaturi imi ofera atingerea pielii lui.   Imi indrept privirea spre chipul sau, ochii lui sunt caprui, asa de draguti, stralucesc mai frumos ca niciodata, buzele lui sunt rosii si  trebuie sa recunosc ca in ultimii trei ani s a schimbat mult, im sensul bun al cuvantului  sarmul sau a crescut ceea ce ma face sa ma intreb daca nu cumva are o prietena, ceea ce ma doare cand ma gandesc la asta. Ah!  Ce se întampla cu mine? Jess Martin e din trecuut , insa Jess Martin dupa trei ani si varcolac  face parte din viitor si prezent, mai taci constiinta tampita!