Îmi pare rau...te iubesc

1.6K 93 9
                                    

Alex POV

Cobor cu tata din masina si ne îndreptam spre usa. Usa era între deschisa asa ca am intrat împreuna cu tata , dar ce am vazu ma îngrozit. Rose era întinsa pe jos într-o balta de sange. Încep sa alerg spre ea si ajungand în dreptul ei îngenunchez si o iau în brate.
-Rose , te rog deschide ochii , Rose , Rose , tip dar nimic.
-Am sunat la salvare ajung în 5 minute.
-Bine , spun cu lacrimi în ochii. Tata se aseaza langa noi si îmi spune ca totul va fi bine si sa nu îmi fac griji.
Dupa 5 minute apare si salvarea. O ia pe Rose pe targa si noi ne urcam în graba în masina urmarind masina de salvare.
Tata o suna pe mama si îi spune ce sa întamplat si la ce spital mergem. În 20 de minute ajungem la spital. Intru cu tata în graba pe usile spitalului si mergem la camera de garda.
-Buna seara , Rose Bellini ? O întreb eu stresat.
-O clipa..aa..da...acum este în operatie , o puteti astepta acolo. Ne arata spre niste scaune din încapere.
-Multumesc , spune tata.
Ma asez pe scaun si încep sa-mi pun întrebari.Operatie....Doamne....ce sa întamplat ? De ce era în starea aia cand am ajuns ? Cine i-a facut asta ? Dar parintii ei , unde erau ? Am o mie de întrebari dar nimeni nu poate sa îmi raspunda. Doamne...stiu ca nu sunt eu prea credincios...si nu ma rog la tine..dar..de data asta...pentru prima oara..te rog..te rog...fa-mi îngerasul bine . Vreau sa o vad din nou zambind , sa îi vad acei ochii care m-au înebunit din prima zi , vreau sa o aud cum ma alinta , te rog..fa minunea asta.
Dupa zece minute apare mama.
-Cum se simte ? Spune îngrijorata.
Eu eram pe scaun îmi pun mainile pe fata deoarece am început sa plang.
-Nu stim nimic , spune tata.
-Offf...dragul meu..o sa fie bine , încearca mama sa ma linisteasca.
Dupa o ora doctorul iese din sala de operati.
-Rudele domnisoarei Bellini ?
-Da , spune mama.
-Cum se simte ? Îl întreb îngrijorat pentru floarea mea.
-A fost ranita destul de rau , înainte sa fie înjunghiata a fost batuta , îmi pare rau dar acum se afla în coma.
C...co...co....coma ? Stai...ce ? Nu...nu..nu se poate..
-Putem sa o vedem ? Întreaba tata.
-Da , desigur , urmati-ma. Mergem toti pana la salonul cu numarul 245.
-Va multumesc , spune mama.
Intru în salon cu pasi mici. Ajung în dreptul patului ei si o vad cum este conectata la niste aparate , vanata si zgariata pe fata si pe corp. Ma asez langa ea si o sarut pe frunte.
-Rose , spun cu vocea tremurata...te rog, trezeste-te , spun aceste cuvinte cu lacrimi în ochii.
-O sa fie bine , îmi spune mama.
-Ai rabdare , o sa vezi , spune si tata la randul lui.

*DUPA 1 LUNA *

Rose este tot în coma..Doamne ce dor îmi este de ea. La scoala toti colegii ma întreaba de ea , ba chiar într-o zi am venit la ea cu Andreea si Alberto. A trecut o luna si ea tot nu sa trezit. Am aflat ce sa întamplat în seara aia, se pare ca un vecin a auzit tot. Parintii ei au fugit de frica..stai sa îi prind...o sa vada si ce e durerea.
Vreau sa o vad iar cu zambetul pe buze , vreau sa ma pierd iar în ochii ei albastri ca cerul. Acum ma îndrept spre spital. Ajuns acolo intru în salon unde dau peste mama.
-Hei mama, ceva nou ? Spun cu o speranta în glas.
-Îmi para rau scumpule , înca nu sa trezit.
-Mersi , îi spun dupa care ma asez pe scaun langa Rose. Mama i-a un alt scaun si se pune langa mine.
-O sa fie bine , ai încredere , îmi spune în timp ce ma îmbratiseaza.
-Sper...spun si o îmbratisez si eu.
Ma întorc cu fata la Rose si o i-au de mana.
-Rose , iubito , te rog trezeste-te. Mie dor de tine , de zambetul tau , de cum ma alintai , de ochii tai plini de durere dar si bucuri. Vreau sa te vad iar energica cum erai înainte , vreau sa te strang în brate si sa te sarut. Sa îti spun cat de mult însemni pentru mine. Vreau sa te alint , sa jucan ping-pong , asa ca te rog , trezeste-te. Îmi pare rau...pentru tot...stiu ca te-am ranit..dar nu am vrut...Te iubesc ! Si asa îmi las capul pe mana ei.
-Alex....
Cand îmi aud numele îmi ridic capul si raman socat...speriat..dar si bucuros...

...............
Hey prieteni , scuzati-mi greselile. As vrea sa va stiu parerea si daca aveti idei puteti sa-mi spuneti. Va multumesc ca îmi cititi cartea. Va pup. :* :)

Iubire De LiceuUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum