Iubire De Liceu

Confruntarea partea a 2

Rose POV

-Alex..te rog...linisteste-te , îi spun în timp ce ma duc langa el si îl îmbratisez.
-Scuze iubito , îmi spune în timp ce ma strange tare în brate. Ridica scaunul de jos si ne asezam iar la masa.
-Si tu care esti tacsu ce ai facut ? Te-ai uitat la c**** de langa tine cum îti înjunghie fata ? Îl întreaba Alex nervos pe tata.
-Daca ai sti...spune tata. Bautura mi-a mancat mintile. Nu mai stiam ce fac în momentul ala.
Erau uimita..ta...tata a recunoscut ca e beriv ? Cum e posibil ?
-Aa...??
-Da Rose..recunosc ca sunt betiv..nu mi-am dat seama de ce fac...cand am vazu-o pe mama ta cu cutitul în mana abia atunci mi-am dat seama dar era prea tarziu....îmi pare sincer rau...trebuia sa fiu langa tine..dar eu în tot acest timp , te-am chinuit fara sa-mi dau seama. În seara aia mi-am dat seama de tot. Îmi pare rau...îmi spune ridicandu-su dupa scaun si stangadu-ma în brate si am observat ca are lacrimi în ochii. Eu sunt prea uimita de cuvintele tatalui mei. Nu îmi vine sa cred...chiar îi pare rau ? Acesta se desprinde din îmbratisare si se duce la locul lui.
-Dar tu mama ei de ce ai vrut sa o omori ? O întreaba Alex pe mama.
-Stai..ce...cand am vrut sa te omor ? Ma întreaba mama confuza.
-Acum cativa ani...cand m-ai chemat...sti..în masina...
Sta putin pe ganduri uitandu-se în gol. Dupa vreo 2 minute se uita la mine cu lacrimi în ochii.
-Îmi amintesc....dar nu am vrut sa te omor...eram beata , nu eram constienta de ce fac...
-Dar de ce m-ai abandonat ? Spun cu lacrimi în ochii.
Ea se uita la mine surprinsa de întrebare dupa care începe sa-mi povesteasca tot ce sa întamplat.
Am ramas fara cuvinte...nu mai înteleg nimic...mama defapt nu a vrut sa ma omoare si nu ma abandonat...tata îi parea rau..iar mama..eee..e mama la urma urmei...stiam ca ea chiar nu ma suporta.
-Deci nu m-ai abandonat ? O întreb cu lacrimi în ochii.
-Nu draga mea , nu as face niciodata asta , îmi spune în timp ce se ridica dupa scaun si ma ia în brate. O îmbratisez si eu dupa care vine si Alex si îmi pune mana pe umar.
-Te iubesc..îmi spune zambind.
-Si eu...îi spun în soapta zambindu-i.
-Imi pare rau...pentru tot...daca as putea da timpul înapoi as...dar nu continua deoarece o întrerup eu.
-Te-am iertat....cu ocazia asta la-am întalnit pe Alex...daca nu era el nu cred ca as mai fi în stare sa stau în fata voastra...nu vreau sa dau timpul înapoi...îi spun si Alex vine si ma saruta pe frunte parinteste apoi vine si mama si tata.
-Scumpo...nu sti cat ma bucur sa aflu ca m-ai iertat....îmi spune plangand.
-Stiu ca am gresit...dar nu pot sa schimb ce am facut...iarta-ma , îmi spune si tata.
-V-am iertat...pe toti...ma bucur ca am aflat adevarut într-un final.
Ma bucur asa mult ca am aflat adevarut...mama nu ma abandonat...tatei îi pare rau...iar Alex..Alex daca nu era el nu stiu ce m-as face...îl iubesc asa mult..
-Alex , îti multumesc pentru tot , daca nu erai tu nu as fi aflat niciodata adevarul , îi spun în timp ce îl îmbratisez.
-N-ai pentru ce iubito..as face orice pentru tine...te iubesc , îmi spune si ma saruta usor dar apasat pe buze.
-Noi trebuie sa plecam , spune Alex.
-Da...ne mai vedem....le spun si duoa ne luam la revedere de la toti.
Iesim din sectia de politie si ne îndreptam spre casa.
-Esti fericita ? Ma întreab Alex.
-Nu-ti imaginezi...azi e cea mai fericita zi din viata mea...
-Ma bucur...îmi spune în timp ce ma saruta apasat pe buze.
-Sa mergem...trebuie sa ne pregatim penteu vacanta. Îmi spune Alex fericit.
-Bine , îi spun dupa care fugim ca nebuni spre casa.