Băiatul din Liceu I și II

Capitolul 12

   Imi deschid laptop-ul si intru repede pe internet. Da, acela era singurul avion cu zborul catre Franta...

   Doamne, te rog spune-mi ca nu s-a intamplat nimic cu parintii mei. Eli? Scuze ca iti spun, dar ei se aflau in acel avion. Taci ! Nu mai spune nimic, te rog lasa-ma !!!

Meli: Neata ! Ce faci scumpo?

Eu: Rau, foarte rau !

Meli: De ce? Ce s-a intamplat? Spune-mi Eli.

   Incep sa ii povestesc tot ce am auzit la radio si ce am cautat pe internet, iar un val de lacrimi apar din nou.

Meli: Of, Eli.. Imi pare foarte rau. Haide sa mergem la aeroport sa vedem daca aflam ceva..

Eu: Bine, merg sa ma imbrac.

   M-am imbracat repede cu ce am apucat si am mers cu Meli spre aeroport.

                            •••
Meli: Buna ziua doamna.

Doamna: Buna ziua, cu ce va pot ajuta?

Meli: Am auzit la radio ca un avion care a plecat ieri spre Franta, s-a prabusit..

Doamna: Da, asa este. Din pacate nu mai exista nici un supravietuitor.

Cuvintele astea imi rasunau in continuu in cap.

Meli: Am vrea sa aflam despre 3 persoane daca se aflau in acel avion. S-ar putea?

Doamna: Sigur, sa imi spune-ti numele lor.

Eu: Marc Sofia, Marc Alexandru si Marc Eric...

Doamna: Da, familia Marc au fost in acel avion. Dar..

Eu: Dar? Spune-ti odata !! Incep sa tip puternic la ea dand cu palmele in masa.

Doamna: Eric e fratele tau?

Eu: Da, ce sa intamplat cu el?

Doamna: El e singurul supravietuitor, doamna si domnul Marc l-au salvat, dar este in stare foarte grava... E in coma !

Eu: La ce spital?!

   Doamna ne-a spus la ce spital e fratele meu, ne-am urcat in taxi si am mers la spital. Sper sa isi revina, doar pe el il mai am.

                                 •••
   Ajungem la spital si merg repede la informatii. Intreb in ce salon este si ma indrept in fuga catre salonul nr. 60.

Eu: 58, 59.. 60 !

   Intru in salon si raman blocata. Era fratiorul meu, conectat la multe aparate si cu fata toata vanata si ranita.

Eu: Eric, fratiorul meu, nu ma lasa si tu, te rog...

|Din perspectiva lui Eric.|

Eu: Unde szunteti? Mami? Tati?

Mami: Aici dragul meu, suntem aici.

Eu: Mamiiii ! Tatiiii !

Tati: Dragul meu, ce faci aici? Sora ta te asteapta !

Eu: Veniti cu mine?

Mami: Noi nu ne v-om mai intoarce dragule, dar de aici de sus te v-om vegea mereu.

Eu: Nu, nu plec nicaieri fara voi.

|Din perspectiva Elisei.|

   Stau si plang tinandu-l de mana pe Eric, dar dintr-o data un sunet lung se aude de la aparatul lui.

Eu: Meli, cheama repede doctorul !!

   In nici un minut apare un doctor cu trei asistente.

Asistenta: Va rugam sa asteptati afara.

   Eu si Meli iesim si asteptam pe hol.

Eu: Meli? Mi-e frica...

Meli: Off, stiu draga.

Eu: Nu vreau sa il pierd si pe el cum i-am pierdut pe parintii mei. Spun dezamagita cu lacrimi in ochii.

   Dupa 10 minute de asteptat, doctorul si asistentele ies afara din salon.

Eu: Domnule doctor, ce s-a intamplat?

Doctor: Cine sunteti?

Eu: Sunt sora lui.

Doctor: As vrea sa vorbesc cu parintii vostri.

Eu: Parintii mei...

Meli: Parintii lor au murit, spuneti-ne noua.

Doctor: Imi pare rau, nu am putut face nimic pentru el, fratele tau a decedat. Condoleante

Eu: Nu, nu se poate ! Nu si el !

Meli: Putem sa-l vedem?

Doctor: Doar 5 minute..

   Am intrat in salon, iar cand am vazut ca este acoperit pe fata cu un cearsaf alb, am picat in genunchi si am inceput sa plang din ce in ce mai tare.

Eu: De ce? De ce m-ai lasat si tu singura? Nu era destul ca mi-am pierdut parintii?

Meli: Eli, nu da vina pe el.. A fost un baietel mic si nu a rezistat. Lui ii este mai bine acolo, langa parintii tai.

Eu: Atunci vreau si eu sa fiu acolo, langa ei...

                            •••
|Din perspectiva Melisei.|

   Acum suntem in cimitir, acum ii ingroapa pe toti trei. Elisa e distrusa, nu cred ca va trece repede peste asta si mi-e frica sa nu faca vreo prostie pentru ca are curajul.

Preotul: Elisa? Ai vrea sa zici cateva cuvinte?

|Din perspectiva Elisei.|

Elisa: Mama, tata.. Daca stiam ca se va intampla asa ceva, nu va lasam sa mergeti, imi pare rau ca nu v-am oprit inainte, imi pare rau pentru toate momentele cand v-am suparat si am vorbit urat. As vrea sa dau timpul inapoi, dar nu am cum. As vrea sa va mai aud macar odata certandu-ma, dar nici asta nu pot. Eric? Imi va fi dor sa ies cu tine in parc, sa ma joc cu tine.. Imi pare rau ca nu am stat mai mult cu tine si uneori te-am ignorat. Va iubesc mult de tot si imi v-a fi dor de voi. Va iubesc, ingerii mei. Toate aceste cuvinte, le-am spus printre lacrimi si prin durerea ce o simt cand ma gandesc ca nu ii voi mai vedea..

                             •••
   Am ajuns acasa, iar ce am facut primul lucru a fost sa iau albumul cu poze, sa ma pun in pat si sa ma uit peste ele. Toate amintirile familiei mele sunt in acest album. Cand m-am nascut eu, cand am umblat prima data, cand s-a nascut fratele meu...

Dupa 5 luni..

Eu: Mami, tati, Eric? Astazi ne v-om revedea..