Băiatul din Liceu I și II

Capitolul 21

"Din întunericul obişnuit al somnului sunt absorbită de un vis. Pare că zbor, însă aterizez cu picioarele goale pe iarbă. O iarbă perfectă, moale, catifelată, de un verde pur. Mirosul acesteia se amestecă cu minunata mireasmă a micilor margarete de pe câmp. Acestea se răsfaţă cu razele călduroase ale soarelui.
Dacă ar fi să definesc raiul, probabil acest câmp ar face parte din el. Liniştea este străpunsă uneori de mici triluri ale păsărilor.
O uşoară adiere face ca părul meu să plutească puţin, ca apoi să-și reia locul, pe umerii mei.

Un uşor pas se face auzit, aproape imperceptibil. Încet, pentru a nu tulbura perfecţiunea acestui loc, mă întorc pentru a putea vedea ce mă deranjează. Rămân surprinsă când observ un pui de căprioară care se apropie de mine, fără a trăda vreo urmă de teamă. Încet, ridic mâna și mi-o trec prin blana acesteia. Închide ochii, arcuindu-şi spatele, invitându-mă să repet gestul, dar la fel ca prima dată, un zgomot se aude, iar eu întorc din nou capul, aşteptând să văd mama acestui pui apropiindu-se, însă nu. Nu e ea. E James.

Se apropie ușor de mine și îmi zâmbește călduros. Distanță dintre noi se micșorează la fiecare pas făcut de el. Ajunge lângă mine și își așază palma pe fața mea, începând să-mi mângâie obrazul fierbinte. Ochii noștri fac contact și văd în ei o sclipire, ca mai apoi să-mi cobor privirea spre buzele sale. Mușca ușor cu dinții de buza de jos, atât de senzual încât îmi venea să-mi zdrobesc buzele de ale sale.

- Bri..

Îmi aud numele șoptit din gura lui, dar nu-i răspund, pentru că mi-e frică ce odată deschisă gura, totul se v-a nărui. Mâna lui încă îmi mângâie ușor obrazul, apoi o pune și pe cealaltă. Mă privește atent în ochi și își lipește nasul de al meu. Respirațiile noastre sacadate se lovesc una de cealaltă, de parcă tocmai am fugit un kilometru. Îmi mai șoptește o dată numele, apoi mă cuprinde cu mâinile sale mari de spate. Un fior îmi cuprinde șira spinării la contactul mâinilor sale cu spatele meu și îl îndrept din instinct.

- Ești singura mea rază de soare care îmi încălzește sufletul, Bri!

Nu eram capabilă să spun nimic. Totul este prea frumos. Eu, el și priveliștea care te făcea să zâmbești instant. Îmi era teama că dacă o să spun sau o să fac ceva greșit, totul v-a dispărea. Voi rămâne doar eu și singurătatea mea. Mi-am ridicat privirea spre ochii lui și i-am privit cu iubire. Așa cum își privesc părinții copilul nou-născut, așa cum animalele își protejează puii, așa cum eu, îl privesc pe el și aștept ca el să facă la fel.

- Te iubesc, Bri! îmi spune, apoi se îndepărtează ușor de mine.

Am început să fug după el, să încet să îl opresc, să îl rog să mai rămână și să-i mărturisesc cât de mult țin la el și îl iubesc, dar era prea târziu. Prea târziu pentru mine, pentru el, pentru noi.."

- Bri! mă strigă Aida și îmi deschid ochii speriată.

Totul a fost doar un vis. Un vis frumos din care preferam să nu mă trezesc niciodată, un vis în care am fost fericită și preferam să trăiesc în acel vis de acum încolo. Aida se uită ciudat la mine, iar eu doar clatin din cap și sper că a înțeles că nu vreau și nu sunt pregătită pentru asta. Mă ridic din pat și ma îndrept spre baie pentru a face un duș, lăsând-o pe Aida îngândurat. Nici măcar nu am salutat-o și nu am întrebat cu ce ocazie mă vizitează, deoarece gândul meu era la acel vis și la o întrebare care mă macină pe interior. Unde a plecat James?

Mă bag în cadă și potrivesc apa, apoi îi dau drumul așteptând că picurii reci de apă să-mi mângâie ușor piele caldă. Stropi de apă se lovesc de corpul meu, făcându-mă să mă simt mult mai bine. Închid ușor pleoapele și ridic dușul la nivelul feței mele, ca mai apoi să simt apa invadând-mi fața. Gândul îmi zboară într-una la visul de azi dimineață și oricât aș încerca, nu reușesc să mi-l scot din minte. Apoi l-am văzut pe James zâmbind și repetând încontinuu vorbele spuse în vis.

- Ieși naibii din mintea mea! strig, apoi îmi aduc aminte că Aida se află încă în camera mea.

Așa cum mă așteptăm, drăguța mea prietenă bate de doua ori la ușă și mă întreabă îngrijorată dacă sunt bine. Mormăi un da pe care abia l-am auzit eu din cauza apei. Aștept să văd dacă mai spune ceva, după aceea îmi continui dușul. Ies din cadă și îmi înfășor un prosop în jurul meu, apoi ies din baie, uitându-mă după Aida, dar nici urmă de ea. Mă îmbrac in ceva lejer, precum o pereche de pantaloni scurți și un tricou, apoi cobor scările și merg spre bucătărie unde o zăresc pe Aida făcând mâncare.

- Îți mulțumesc pentru mâncare, Aida.

- N-ai pentru ce, dragă. Și acum spune-mi te rog ce s-a întâmplat că ai urlat așa la baie.

- Păi..

- Nu accept refuz, mă întrerupe ea întorcându-se cu furculița ce o ținea în mâna spre mine.

Știam că nu am altă obțiune așa că îi povestesc pe îndelete tot ceea ce s-a întâmplat în acel vis și o văd din când in când zâmbind ca o nebună, de parcă cineva tocmai îi povestește o poveste reușită de dragoste. Pune pe masă două farfurii, apoi începem să mâncăm și să povestim despre prima noastră zi de facultate, care v-a avea loc mâine. Eram nerăbdătoare să-mi cunosc viitori colegi și profesori și mai ales să învăț tot ceea ce ei știu. Încet, incet reușesc să uit acel vis, până când telefonul meu începe să se facă auzit din cauza mea, datorită melodiei pe care o am ca ton de apel:
"I hate you, i love you"

Bună frumoșilor! Țin să vă mulțumesc pentru toate comentariile și voturile pe care mi le-ați dat. Sper să vă placă acest capitol și aștept părerile voastre. Pupici!