Băiatul din Liceu I și II

Capitolul 20

Mașina încetinește din ce în ce mai mult și mă bucur în sinea mea că în fața mea se află casa în care locuiesc. Mă întorc spre băiatul care a fost atât de drăguț și m-a adus acasă sî îi zâmbesc drăgăstos.

- Îți mulțumesc că m-ai adus acasă, Alec! îi spun încă zâmbind și mă aplec pentru a-i da un scurt sărut pe obraz.

- N-ai pentru ce, Bri!

Mă dau jos din mașină și aștept până aceasta dispare din raza mea vizuală. Intru în casă și observ bagajele ce zac în fața ușii. Părinții mei chiar pleacă, iar mie o sa îmi fie extrem de dor de ei. Intru în bucătărie, găsindu-i pe cei care mi-au dat viață bând o ceașca de ceai.

- Bri, în zece minute plecăm. Mă anunță tata, iar singurul lucru ce am putut să fac, era să îi zâmbesc cald.

- Vreau să ai grijă de tine iubito și să ne suni după prima ta zi de facultate să ne povestești totul, de acord? îmi spune mama.

- Desigur mamă!

Și a venit momentul cel mai greu, acela de a-mi lua la revedere de la ei și de a le aminti cât de mult o să îmi lipsească și cât îi iubesc. Am pășit cu o reținere din bucătărie, îndreptându-mă spre hol, acolo unde se află bagajele părinților mei. Am ascultat discursul mamei, cum că să am grijă de mine și că mă va suna în fiecare seară, apoi i-am strâns pe amândoi puternic în brațe.

- Vă iubesc! le spun, simțind cum lacrimile îmi curg șiroaie pe obraji.

- Și noi te iubim, scumpo! spune tata, ștergându-mi lacrimile.

***

Era în jurul orei unu noaptea și nu aveam somn. Părinții meu au plecat de câteva ore și mă simt mai singură ca niciodată. Plictiseala și-a spus cuvântul, așa că m-am gândit să îmi verific facebook-ul. Am dat plictisită pe ecran, uitându-mă la fiecare poză ce îmi apărea în cale, până am văzut o față cunoscută. M-am oprit și am încremenit când am văzut poza mai bine.

Era el! Era James alături de o fată blondă cu ochii verzi. Era chiar drăguță. Deasupra pozei scria citeț: "Te iubesc!" și deși mă rugam în sinea mea să nu fie adevărat, comentariile m-au lovit cu putere, simțind cum inima mi se face bucăți.

"Să vă țină, sunteți așa frumoși împreună!" era unul dintre comentarii adăugate la poză.

Un clinchet, semn că am primit un mesaj pe facebook, se face auzit. Apăs pe micuța căsuță de mesaje și observ numele lui. Nu pot să cred că James mi-a trimis mesaj.

" James: Bună Brianna!

Brianna: Hei.

James: Ce mai faci? Ești bine?

Brianna: Da, de ce nu aș fi?

James: Întrebam doar. Mă gândeam, ai vrea tu și prietena ta Asida să ieșiți cu mine și iubita mea la un suc?

Brianna: În primul rând, o cheamă Aida și de ce aș ieși?

James; Mai vorbim, a ajuns iubita mea!"

Nu înțeleg de ce a făcut asta știind ce sentimente am pentru el. Chiar îi place să mă vadă suferind? Încep să cred că viața mea este făcută doar ca să sufăr. Viața este atât de nasoală.

Mereu punem suflet acolo unde ar trebui să întoarcem spatele. Ne îndrăgostim de persoanele greșite și luam decizii care ne afectează viitorul sau uneori chiar prezentul. Primim lovituri de la viață și de la persoane când ne așteptăm mai puțin.

O durere insuportabilă se instalează ușor în pieptul meu. Inima începe să mă înjunghie, iar capul să îmi vâjâie puternic. Tot corpul îmi tremura din toate încheieturile, iar vedere să-mi devină încețoșată. Iau telefonul și cu greu, reușesc să apelez un număr din agendă. Apuc doar să spun un "Vino repede" mai mult în șoaptă, iar totul devine negru.

***

Un miros înțepător mă lovește din plin și mă face să tușesc puternic. Îmi deschid încet ochii, sperând că nu am ajuns la spital, iar soarta este de partea mea de data aceasta. Mă aflam în camera mea, întinsă pe pat. Îmi ridic cu greu capul și văd pe cineva cu spatele la mine.

- Te simți mai bine? mă întreabă, făcându-mă să tresar ușor.

- Cred că da. Cum ai ajuns aici?

- Tu m-ai sunat, Brianna. Și chiar eram ocupat în acel moment cu iubita mea.

- Îmi pare rău că te-am deranjat, James.

- Nu-i nimic, acum bea sucul ăsta și dormi. Este patru dimineața, mă anunță James.

- Oh, chiar îmi pare rău!

- Haide, încearcă să dormi! îmi spune, ignorând scuzele mele patetice.

James se ridică de pe pat, îndreptându-se spre ieșirea din camera mea, dar îl strig înainte ca ușă să se închidă în urma sa. Se întoarce spre mine și mă privește confuz. Încerc să mă ridic în șezut dar parcă corpul meu este paralizat.

- Ce s-a întâmplat, Bri? mă întreabă, venind spre mine și pot să jur că e prima dată când nu îmi spune numele complet.

- Rămâi cu mine, James! îl rog, abținându-mă să nu las lacrimile să-mi inunde fața. Te rog James, nu mă lăsa singură! continui văzând că nu reacționează în nici un fel.

Se apropie de mine și se așază lângă mine, luându-mă în brațe. Îmi pun capul pe pieptul lui și îi ascult bătăile inimii. Era un sentiment atât de plăcut, de parcă toată durerea s-a evaporat când el m-a luat în brațe. Cel mai frumos moment este să strângi în brațe persoana iubită. Voiam să îl simt mereu aproape și să pot să îl strâng în brațe, dar există o ea în viața lui.

Pleoapele îmi sunt din ce în ce mai grele și presimt că somnul mă va cuprinde încurcând. Mă mai uit o singură dată la băiatul care mi-a furat inima, apoi îmi închid ochii încercând să adorm.

- Noapte bună, micuțo! au fost ultimele cuvinte pe care le-am auzit înainte să adorm.

Hei!
*Unele lucruri sunt din viața reală* 😔😔
Am revenit cu un nou capitol. Sper să vă placă și aștept părerile voastre. Ce vreți să facem cu noua iubita a lui James? 😂 și ce părere aveți de sfârșit?
Pupici și vă iubesc!