Băiatul din Liceu I și II

Capitolul 10

E în jurul orei patru noaptea, iar eu nu pot să dorm din cauza furtunii care în loc să se domolească, a început mai tare. Strâng de câteva minute bune pătura în brațe și țin o bucată de pernă între dinți, pentru siguranța urechilor lui James care doarme liniștit.

Nu pot să înțeleg cum poate James să doarmă atât de liniștit când afară furtuna nu se domolește deloc. Un alt tunet puternic mă face să scap un mic țipăt, făcându-l pe James să mormăie ceva nedescifrabil. Se tot învârte în pat de parcă nu și-ar găsi locul. O întoarcere bruscă spre dreapta îl face să cadă din pat și să se trezească. Mă pun în locul lui și îmi las capul în jos, pentru a-l vedea.

Încep să râd puternic de el, făcându-l pe acesta să se enerveze. Fără să pot opri, mă prinde de mână și mă trage către el, căzând din pat exact peste el. Mă uit nervoasă la el și încerc să mă ridic, dar nu reușesc deoarece mâinile sale mă țin strâns legată de el. Încerc a doua oară să mă ridic, dar fără succes.

- Lasă-mă! îi spun nervoasă.

- Și dacă nu vreau? mă întreabă sarcastic.

- Trebuie să vrei. Îi spun, dar eu sunt cea care se lipește de el când un tunet se face auzit.

Mă lasă într-un final să mă ridic și mă pun înapoi în pat. Gura îmi este uscată și simt nevoia să beau ceva rece cât de repede posibil. Mă uit la James care își masează ușor spatele. Mă ridic de pe pat și mă poziționeze în fața lui.

- Mi-e sete! mă plâng că un copil mic.

- Nu sunt robinet, du-te și bea. Îmi răspunde nervos.

- Poți să vi cu mine, te rog? îl întreb, dând repede din gene.

- Off, haide!

Se ridică din pat și se îndreaptă către ușa, ieșind din cameră. Mă pun în spatele lui și îl urmez. Ajunși lângă scări, o bubuitură puternică mă face să tresar. Perfect! S-a luat curentul. Îl caut pe James cu ajutorul mâinilor, deoarece nu sunt șanse să îl găsesc altcumva pentru că este beznă.

- James?

Spun în șoaptă, dar nimeni nu îmi răspunde. Se aud câțiva pași din spatele meu. Nu poate fi James, el a fost în fața mea. Sunetul pașilor se opresc brusc, urmat de un sunet cum că ceva tocmai s-a spart. Tresar, din nou, când o mână mă atinge pe șold. Mă întorc și o lumină puternică mă lovește în ochii. Îi închid și simt pe față respirația cuiva. Sigur e James, sau nu?

- Termină James!

Brusc, sunt prinsă de șolduri și trasă puternic, făcând contact cu un corp tare. Îmi pun mâna și încep să pipăi, atingând pieptul bine lucrat al lui James. Mă retrag repede când aud chicotitul lui. Pana de curent s-a rezolvat, pornindu-se toate becurile din casă. Fug la parter și le sting pe toate, apoi urc la etaj. Le sting și mă întorc la James. Mă pun în fața lui și îi dau o palmă peste obraz.

- Asta este pentru că m-ai speriat! îi spun chicotind.

- Haide la somn! îmi spune, pornind înspre cameră.

Ne punem în pat și îl rog pe James să mă ia în brațe. Brațele lui îmi înconjoară talia protectiv. Îmi plasează un sărut scurt pe frunte și îmi șoptește un "Noapte bună". Îmi închid ochii, lăsând somnul să mă învăluie.

***

Îmi deschid ochii alene. Mă întorc și mă uit la locul de lângă mine care acum câteva ore se odihnea James, iar acum e gol. Mă ridic din pat și mă îndrept spre baie să îmi fac igiena. Îmi prind părul într-un coc dezordonat și mă îmbrac cu un tricou albastru deschis și un pantalon scurt negru.

Urechile mele sunt afectate de țipetele celor doi drăcușori. Deschid geamul și îmi scot capul. Zâmbesc involuntar când observ cât de frumos se joacă James cu Andy și Chad. Joacă fotbal. Sunt atât de frumoși. James se oprește din a juca și își îndreaptă capul spre mine. Mă privește direct în ochii și zâmbește încrezător. Am mai văzut ochii căprui, dar nu ca al lui. Acel căprui în soare, parcă se topește, se metamorfozează în auriu, apărând ca o eclipsă în jurul pupilei. Nu te-ai putea plictisi niciodată de ochii căprui, fie noapte, dimineață sau zi. Ochii căprui sunt fascinanți, camelionici.

Doar după ce mingea îl lovește în cap, ochii noștri își pierd fixarea. Încep să râd de el, iar acesta se enervează. Începe să fugă spre intrarea în casă. Ies din cameră și cobor scările, dar mă opresc brusc când îl văd pe James. Avea un zâmbet mare pe față.

- Bună dimineața! îmi spune apropiindu-se de mine.

- Neața! îi răspund.

- Vreau să fac ceva, pot? mă întreabă cu același zâmbet tâmp pe față.

- Da! spun fără să mă gândesc dacă e bine.

Se îndreaptă spre mine și mă strânge tare în brațe. Îmi arunc mâinile după gâtul lui și încep să zâmbesc ca o idioată. Un claxon se aude, semn că în sfârșit au ajuns părinții lui Andy și Chad. Mă retrag din îmbrățișare și ies din casă, zâmbind. Mi se alătură și cei doi băieți, așteptând cu sufletul la gură, ca cei doi să se dea jos din mașină. Într-un final, se dau jos din mașină, iar cei doi copii fug către ei și îi îmbrățișează.

***

- Totul a fost în regulă? mă întreabă tatăl băieților.

- Da domnule, totul a fost minunat. Eu am să plec acum.

- Bine scumpo!

Îi salut politicos pe toți și rămân plăcut surprinsă când cei doi băieți fug către mine și mă îmbrățișează. Îi strâng și eu în brațe și ies din casă. Scot telefonul din buzunar, vrând să sun la un taxi, dar sunt întreruptă de o voce care îmi trezește fiori.

- Brianna, stai! se aude din spatele meu.

Hei!

Ce faceți? Am revenit. Sper să vă placă acest capitol și să îmi scuzați eventualele greșeli. Nu prea îmi place cum a ieșit acest capitol, dar sper ca vouă să vă placă. Pupici!