Băiatul din Liceu I și II

Capitolul 13

Dupa 5 luni..

Eu: Mami, tati, Eric? Astazi ne v-om revedea..

   Astazi m-am decis ca v-oi merge acolo sus, langa parintii si fratele meu... Abea astept sa ii vad.

   Stau la masa in bucatarie si incep sa imi scriu toate gandurile pe o bucata mica de foaie.

"Dragele mele prietene, imi pare rau ca acum cand voi doua cititi aceste randuri de pe aceasta foaie, eu voi fi in locul ce ma va face cea mai fericita: langa ingerii mei. Nu vreau sa va suparati pe mine pentru gestul ce il voi face, vreau sa va ganditi la mine ca la o amintire frumoasa.. Sa stiti ca va iubesc mult si in aceste 5 luni de cand parintii mei au parasit aceasta lume, voi a-ti fost familia mea. Va iubesc."

   Termin sa scriu scrisoarea si ies din casa, inchid usa si ma indrept spre pod. Este un pod inalt sub care o apa albastra ca cerul, ma asteapta.

Dupa 15 min..

   Am ajuns pe pod... Inainte sa fac acest pas, le trimit fetelor un mesaj:

"Mergeti la mine acasa, ve-ti gasi cheile sub pres, iar in bucatarie ve-ti gasi un bilet de adio. Imi pare rau, va iubesc mult."

   Ma urc pe gardul podului si ma uit in jos catre apa.

Eu: Acum vin, ingerii mei.

   Ma pregatesc sa sar si aud o voce de barbat speriat strigandu-ma.

Nick: Elisa, nu face asta !

   Cand sa ma intorc in spate sa vad cine este, alunec si cad in apa. Simt cum incet, incet corpul meu merge spre fundul apei intunecat.

|Din perspectiva lui Nick.|

Eu: Elisa, nu face asta !

   Era Elisa.. S-a aruncat in apa ! Nu pot sa cred ca a facut asta. Sun repede la 112 si cobor repede pe mal si sar in apa.. O caut dar nu o gasesc.

   In cateva minute isi fac aparitia salvarea, politia si o echipa de oameni care se baga in apa si incep cautarile. O voi suna pe Meli sa ii spun.

Convorbire telefonica:

Eu: Meli?

Meli: Da? Ii aud vocea tremurata care plange fara oprire.

Eu: Elisa s-a aruncat in apa, veniti repede la pod ! Urlu cat pot de tare si inchid telefonul.

   Vad cum un salvamar scoate un corp din apa, era ea.. O fata micuta de statura, cu parul acela de un blond superb. Ma grabesc sa vorbesc cu ei, dar o baga in salvare. Vreau sa ma urc in salvare dar sunt oprit de o asistenta.

Asistenta: Sunteti ruda cu ea?

Eu: Nu are familie..

Asistenta: Atunci cine sunteti?

   Raman blocat, dar imi vine repede o idee si fara sa ma mai gandesc ii spun asistentei.

Eu: Sunt iubitul ei ! Serios? Ea abea te cunoaste, desteptule ! Nu conteaza, vreau doar sa stiu ca este bine. Bine Romeo..

   In scurt timp ajungem la spital. Iar niste barbati o iau pe Eli si o duc in spital si dupa intrand pe o usa. Cand vreau sa intru, o femeie in jur de 30 de ani, cu parul roscat si cu un corp slab ma opreste.

Ea: Asteptati aici, nu aveti voie sa intrati.

   Nu mai apuc sa spun nimic ca doamna dispare din fata mea. Intre timp au ajuns si Alexa si Meli dupa ce le-am trimis mesaj din salvare spre ce spital ne indreptam.