Băiatul din Liceu I și II

Capitolul 14

   In sfarsit o veste buna dupa atatea necazuri...

   Astazi este o zi superba, Nick se v-a muta la mine, iar fetele vor sta o saptamana.

   Chiar daca nu mai am parintii si un fratior mai mic, familia mea v-a fi de acum incolo Nick, Alexa si Melisa.

  Chiar mi-e foarte dor de ei asa ca m-am gandit sa ma duc in cimitir sa-i vizitez.

   Ma imbrac intr-o rochita neagra decupata la mijloc, o geaca de piele si tenisi mei albi. Parul mi-l intind si il las desprins pe spate.

   Imi iau cheile si ies din casa inchizand usa dupa mine. Pe drum ma opresc la o florarie si iau trei flori pentru fiecare.

   Dupa cateva minute de mers pe jos ajung in cimitir si ma opresc in fata locului unde cele trei suflete se odihnesc.

Eu: Buna ingerii mei. Mi-e foarte dor de voi si as vrea sa va pot strange in brate si sa va spun cat de mult va iubesc. Mami, mi-e tare dor sa stam sa povestim despre tot felul de chestii si sa imi faci mancare asa cum doar tu sti. Tati, mi-e dor sa ma uit cu tine la meci si sa rad de tine cum te enervezi cand echipa ta pierde sau rateaza cate un gol. Eric, as vrea sa mai pot iesi cu tine in parc si sa ma pui sa fug dupa tine, sa fugi de mine prin casa cand imi faci cate o farsa. Va promit ca o sa am grija de mine si ca o sa ajung sa fiu o doctorita buna asa cum vreti voi.

   Pun florile si ma uit la pozele ingerasilor mei.. Incerc sa nu plang, dar nu pot si o lacrima isi face aparitia pe obrazul meu.

   Ies din cimitir si ma indrept spre casa. Din spatele meu se aude o voce pitigaiata si ma intorc din instinct sa vad cine e. Surpriza mea este ca ii vad pe cei doi indragostiti: Ana si Max.

Ana: Hei papusa, ce faci?

Eu: Lasa-ma Ana, chiar nu am chef de tine in aceste momente.

   Max statea si se uita cu ochii mari la mine fara sa spuna nimic.
 
   Ma intorc sa plec, dar cand aud cuvintele ce ies din gura fetei asteia, ma opresc si lacrimile imi curg incet pe obraji rosi.

Ana: Ce ai patit draga, ti-au murit ratati de parintii si monstrul de frate si ai ramas blocata? Spune si incepe sa rada cu pofta.

   Ma intorc catre ei, iar Max observa ca plang.

Max: Ana, termina ! Incepe sa urle tare la ea.

Eu: Nu Max, las-o sa vorbeasca. Da Ana, mi-au murit parintii si fratele, dar ei nu sunt "ratati si monstru", ci sunt familia mea. Familia care mi-a fost mereu alaturi si m-au iubit cu toate defectele mele, nu m-au abandonat cum mi-a facut Max sau si-a batut joc de mine cum faci tu. Acuma lasa-ma in pace ! Toate cuvintele le spun cu lacrimile in ochii, dar si cu nervi pe ea si marioneta ei.

   Nu o mai las sa spuna nimic pentru ca ma indepartez de ei si plec spre casa plangand intr-una. In fata casei mele ma asteapta nerabdatori Nick si prietenele mele.

Alexa: Hei, unde ai fo... Ramane blocata cand observa ca lacrimile curg pe fata mea ca o cascada.

Meli: Ce ai patit, scumpo?

Eu: Ana si Max...

Alexa: Ce sunt cu ei? Ti-au facut ceva?

Eu: Da, mi-au insultat familia ! Spun cu o voce ragusita.

Nick: O sa vada ei ! Spune Nick nervos si se indeparteaza de noi.

Eu: Nick, unde mergi? Strig cat pot de tare dupa el, dar nu imi raspunde.

   Intru in casa cu fetele si ma intind pe canapea si incep sa ma gandesc la cuvintele spuse de isterica de Ana. Nu pot sa cred ca a spus asta, iar Max i-a spus pur si simplu sa termine. Incerc sa ma linistesc si imi aprind TV.

    Telefonul incepe sa imi sune...

Convorbire telefonica:

Eu: Da?

Ana: Idiotul de prieten al tau s-a batut cu Maxi al meu. E un idiot !

Eu: Altceva in afara sa jignesti nu sti? Spun plictisita si ii inchid telefonul.

   Stiu ca Nick nu a reactionat frumos, dar era nervos pentru ca m-au jignit si el stie cum ma simt cand cineva imi vorbeste urat familia.

Dupa 10 minute cineva bate la usa, iar Alexa ii deschide.

Alexa: Intra Nick !

   Nick intra si se indrepta direct spre mine, se apleaca la nivelul fetei mele si ma saruta apasat pe gura.

Nick: Cum esti? Imi sopteste ingrijorat.

Eu: Sunt bine, acum ca ai venit tu.

   Se uita zambind la mine si ma mai saruta odata si se pune cu capul in poala mea.

Eu: Nick? Rup tacerea dintre noi.

Nick: Spune pitico.

Eu: Nu vreau sa te pierd niciodata.

Nick: Adevaratele povesti de dragoste nu au final, pitico. Se uita la mine si imi zambeste, facandu-si aparitia cele doua gropite din obraji lui. Erau atat de dulci...

Eu: Iti multumesc ca esti langa mine !

Nick: Te iubesc pitica mea ! Se ridica si ma saruta pana cand limbile noastre pornesc un razboi.

Eu: Si eu te iubesc, Nick.