Băiatul din Liceu I și II

Capitolul 7

- Dumnezeule! Se auzi vocea lui James.

Nu știam de ce reacționează așa, adică chiar nu îi place că tocmai m-a văzut? Nu-i place prezența mea prin preajma lui?

- Matei? Ridică-te repede de la masă! continuă el, făcându-ne pe amândoi să fim confuzi.

Matei se ridică, la fel de confuz că mine, de la masă și se uită la James. Nu înțelegeam comportamentul său. Mă sperie.

- S-a întâmplat ceva? întreabă Matei.

- Da! Nu mai vorbi cu fața asta. Ai știut că are probleme psihice? E nebună! îi spune James.

Acum am înțeles! Când am fost la petrecerea care s-a ținut acasă la el, i-am făcut o farsă când a fost cu acea fată, iar el se răzbună, așa cum a și promis. Oh, James!

- Matei, eu..

Încep să vorbesc, încercând să îi spun că tot ce zice James nu este adevărat, dar mă oprește, punându-și mână în fața mea.

- Nu pot să cred că am stat la masă cu o nebună? spune și pleacă.

El tocmai m-a făcut nebună? Matei m-a făcut nebună? Nu înțeleg cum pot fi oamenii atât de ușor de influențat. După ce acesta dispare din raza mea vizuală, hohotele de râs ale lui James se fac auzite în bar, iar eu fierbeam de nervi, dar aveam un zâmbet tâmp pe față.

Se apropie de mine, până când între buzele noastre rămân doar câțiva centimetri. Un fior mă trece pe șira spinării și ceva ciudat îmi traversează tot corpul, oprindu-se în stomac. Un sentiment straniu mă cuprinde când ochii noștri se intersectează.

- Ți-am făcut-o, Brianna Davis! îmi spune și se retrage, ieșind din bar.

Eu doar stăteam câteva minute nemișcată. Îmi scot din geantă banii și îi pun pe masă, apoi ies afară. Îi caut cu privirea pe Aida și Alec, dar se pare că au plecat. Bine că am venit cu mașina mea, că altfel mergeam pe jos. Mă urc în mașină, bag cheile în contact și accelerez.

***

O nouă zi! Stăteam acum în bucătărie și mă certam cu mama. Nu îmi vine să cred că mă obligă să fac ceva ce nu vreau eu. Doamne!

- Mamă, dar nu vreau să merg! mă milogesc la mama.

- Dar trebuie, scumpo! spune mama, privindu-mă cu ochii ei mari.

Are niște ochi mari și atât de frumoși, încât nici nu puteam să o refuz. Cedez, într-un final, și mă îndrept spre camera mea pentru a mă pregăti. Îmi scot câteva perechi de pantaloni și câteva bluze și le îndes într-un rucsac. Îmi pun ghiozdanul pe spate și cobor în living. Îmi strig părinții, aceștia venind amândoi.

- Nu îmi vine să cred că o lași să îmi facă asta! mă plâng tatălui meu.

- Îmi pare rău, dar nu am ce să fac. Mama ta mă omoară din priviri. Îmi spune, începând amândoi să râdă.

Mă dau într-un final bătută. Dacă mă trimit cu forța acolo, măcar să mă ducă ei, pentru că eu nu am de gând să conduc. Îi spun tatălui meu, iar acesta dă din cap aprobator. Ne urcăm în mașină și pornim. Părinții mei mă obligă să merg să stau cu copii unui prieten de-al tatălui meu. Cum sa facă așa ceva? Sunt doi băieți, gemeni, de zece ani. Toată lumea se plânge că sunt răi.

- Am ajuns, scumpo! mă anunță tata. Îl sărut pe obraz și murmur un "Ține-mi pumnii" și ies.

Bat de două ori la ușă, iar un domn în vârstă de vreo patruzeci de ani, brunet, îmi deschide ușa. Din câte am înțeles, este un coleg de-al tatălui meu de serviciu. Intru în casa imensă, urmărind orice obiect ce se află în cameră. Holul este destul de mare, în care se află o canapea, pusă în fața televizorului, o bibliotecă plină cu cărți care mai de care mai mare. Pe pereți sunt pune multe fotografii cu familia, iar pe un perete se află un dulap mare, plin cu trofee și bibelouri.

- Bună ziua. Sunt Brianna Davis! mă prezint, afișând un zâmbet.

- Bună Brianna. Eu sunt Jonh, ea este soția mea Maia și copii mei Andy și Chad.

Nici măcar nu am observat când soția și băieții au venit aici. Băieții era foarte frumoși, dar dacă numele lor îi caracterizează, avem o problemă imensă. În școală generală, mai exact în clasa a opta, diriginta ne-a învățat semnificațiile anumitor nume. Numele de Andy înseamnă bărbăție, curajos și luptător. Sper că el să nu fie unul dintre acei băieți răi. Părinții lor ne anunță că se întorc abea peste două zile. Îi salutăm frumos când ies din casă. Închid ușa cu cheia și mă întorc spre cei doi micuți.

- Bun micuților! Ce vreți să faceți? Au! strig când o durere de picior, mai exact de tibie, mă ia. Piticul ăsta tocmai m-a lovit.

- Noi nu suntem micuți! răspunde unul dintre ei.

Merg în bucătărie și încep să pregătesc mâncarea. De fapt să încălzesc mâncarea găsită în frigider. Îi strig pe băieți, aceștia venind imediat. Se pun la masă începând să mănânce liniștiți. M-am înșelat în privința lor, sunt chiar drăguți.

- Nu mă mai lovi, Chad! strigă Andy, aruncând cu mâncare în Chad.

- Prostule! se auzi vocea lui Chad, apoi dă și el cu mâncare, până când o bătaie cu mâncare a început.

Mă bag între ei, încercând să îi calmez, dar fără succes, deoarece mă trezesc cu o lingură de mâncare în cap. Am luat farfuriile fiecăruia și le-am aruncat la amândoi în cap.

- Acum mergeți și faceți duș. Acum! Strig exasperată.

Mă ascultă, ridicându-se amândoi la unison și plecând. Iau mopul și matură și încep să curăț toată mizeria făcută, pentru că era destul de multă. Este ora unu noaptea. Mă hotărăsc să fac o vizită în camera băieților, apoi să dorm și eu. Verific camera și un zâmbet îmi apare pe față când observ cum cei doi îngerași dorm liniștiți.

Ies cu grijă din cameră și mă îndrept spre hol, pentru că acolo voi dormi. Mă întind pe canapea și adorm repede, deoarece eram extrem de obosită.

Hei!

Am revenit cu un nou capitol! Nici eu nu credeam că va veni atât de repede next-ul. Aștept părerile voastre. Sper să vă placă și să-mi scuzați eventualele greșeli. Pupici😘