Băiatul din Liceu I și II

Capitolul 28

Imi deschid ochii incet si in fata mea vad o silueta.

Alexa: Buna dimineata soare.

Eu: Neata. Spun cu un zambet pe fata.

Alexa: Ce doresti sa mananci?

Eu: Eh, o sa-mi iau eu.

Alexa: Nu trebuie sa faci efort asa ca spune-mi ce vrei.

Eu: Lapte cu cereale.

Alexa: Acum vine comanda ta. Spune chicotind.

Dupa un timp vine si Alexa cu cerealele, mancam toti trei impreuna, povestim si ne uitam la TV.

Eu: M-am plictisit ! Ma smiorcai ca un copil mic.

Alexa: Ce vrei sa facem?

Eu: Vreau sa merg in parc.

Alexa: Dar nu poti..

Eu: De ce? Will, vreau in parc. Ma lingusesc si fac o fata de catelus.

Will: Of blondo, haide sa mergem.

Alexa: Will ! Spune nervoasa.

Will: Nu pateste nimic si mergem cu masina.

Ma imbrac repede cu ajutorul Alexei cu o pereche de colanti negri, un hanorac alb si conversi albi, iar parul l-am prins intr-un coc.

L-am chemat in camera pe Will si m-a luat in brate stilul miresei si m-a dus pana la masina punandu-ma in spate.

•••
Am ajuns in parc. Era un aer curat, galagie din cauza copiilor care radeau si se jucau afara. Era atat de frumos.

Se da jos Will si Alexa din masina si pregateste caruciorul in care v-oi sta apoi ma scoate din masina si ma pune in el.

Eu: Sa mergem sa ne plimbam putin in parc dupa aceea stam jos pe o banca.

Alexa: Bine scumpo.

Stateam si admiram frumusetiile naturii. Chiar daca este toamna, este cald afara iar copii erau veseli.

Alexa: Haideti sa ne oprim putin.

Ne punem pe o banca, defapt Will si Alexa se pun iar eu sta in caruciorul asta blestemat.

Stam si povestim si privim copii cum se joaca sau se dau pe leagane, cand din spatele meu se aude o voce atat de cunoscuta mie.

Nick: Buna prieteni.

Alexa: Hei Nick. Spune cu un zambet pe fata.

Will: Salut. Si da mana cu el.

Nick: Eli ?! Ce ai patit? Spune ingrijorat.

Eu: Ehm, nimic important.

Nick: Cum nimic important?

Eu: Am cazut la volei.

Nick: Off. Spune suparat.

Alexa: Eli, poti veni sa vorbesc cu tine?

Eu: Sigur.

Prietena mea se ridica de pe banca si impinge caruciorul la o distanta destul de mare fata de cei doi baieti si se pune pe o banca pe mine pozitionandu-ma in fata ei.

Alexa: Ce s-a intamplat cu tine?

Eu: Nimic.

Alexa: Nu ma poti minti ! De ce cand il vezi pe Nick plangi?

Eu: Nu plang.

Alexa: Eli, si acum ai lacrimi in ochii.

Eu: Sunt trista, ma simt singura. Mi-e dor de el. Lacrimile curg pe obraji mei rosi ca focul.

Alexa: Tie-ti place cum ai ajuns? Nu a inceput viata in bratele lui si nu se va termina in lacrimile tale. Fericirea se cladeste intr-o viata, nu in cateva clipe, nu fi grabita ! Fericirea nu se distruge usor, nu e atat de fragila cum o crezi tu, ea se distruge in mult timp.

Eu: Off Alexa. Spun printre suspine.

Alexa: Acum sterge-ti lacrimile si arata-mi zambetul tau perfect.

Imi sterg lacrimile cu ajutorul palmei si afisez un zambet cat se poate de adevarat, chiar daca este fals.

Ne indreptam spre banca unde baietii se afla iar Nick se uita la mine suparat. Ce o fi cu el?

Nick: Eli, sigur esti bine? Nu ai nevoie de nimic?

Eli: Sunt bine, nu am nevoie de absolut nimic.

Am mai stat pana cand s-a intunecat iar afara s-a racit asa ca ne-am hotarat sa mergem acasa.

•••
In sfarsit acasa. Imping caruciorul cu mainile pana ajung langa canapea, apoi ma pun de pe carucior pe canapea si imi intind piciorul pentru a sta drept.

Pe drum am venit toti patru, iar cand am ajuns in fata casei mele eu am insistat ca Alexa si Will sa plece acasa deoarece sunt obositi. La inceput nu prea m-au ascultat dar dupa aceea au plecat, asa ca am ramas singura.

Ma intind pe canapea si pornesc televizorul si incep sa caut ceva film. Pun pe un program pe care este un film de genul drama in care un cuplu se iubesc dar nu pot fi impreuna pentru ca el este bogat iar ea saraca si parinti nu erau de acord.

Dupa o ora, filmul se termina si inchid televizorul cu gandul ca v-oi dormi. Era ora 00:04 si cineva bate la usa. Ar trebui sa raspund?

Pana la urma ma mut inapoi in carucior si ma imping pana in dreptul usi si strig tare.

Eu: Cine este?

Strig de cateva ori dar nu imi raspunde nimeni asa ca deschid usa. In fata mea este Ana !

Eu: Ce vrei scorpie?

Ana: Ce bine iti sta in caruciorul asta.

Eu: Pleaca !

Ana: Doamne Elisa, uita-te la tine cum arati. Esti doar o fata intr-un scaun cu rotile ! Sper sa nu te mai poti ridica niciodata din el !!! Imi spune si pleaca.

Trantesc usa si merg pe canapea si imi las lacrimile sa-mi invadeze fata. De ce am o viata asa?