Believe in Dreams!

Capitolul 23- "Te iubesc!"

-Te iubesc!

Eram tăcută și mă uitam la marea din ochii lui și nu puteam realiza cu adevărat că mi-a spus acele cuvinte...chiar a făcut-o. Coșmarul ăsta începe să se transforme într-un vis.

-Vrei să-ți spun cum mi-am dat seama de asta? Știu că vrei. Ești foarte curioasa. Păi, să revenim, mi-am dat seama că te iubesc după tot ce s-a intamplat. Am crezut ca te-am pierdut. Te-am pierdut oarecum deoarece nu am putut opri ce ai vazut. Tu ești o fată specială, atât de inocentă, desi ai tu momente cand esti enervanta si imi furi mancarea sau cand tu cu mintea ta diabolica vreti sa-mi provocati un infarct. Imi era frica ca nu voi mai vedea zâmbetul tău, strâmbăturile tale, partea ta foarte serioasă și "matură". Mi-am dat seama că nu pot...deși nu te cunosc de prea mult timp, simt nevoia imensă de a ține lângă mine. Și dacă aș putea să dau timpul înapoi aș face-o și aș schimba momentul de aseară. La naiba! Sunt un prost! Știu...dar te iubesc, bine? Și așa va rămâne. Te iubesc Alex și am nevoie de tine...la fel cum cerul are nevoie de stele și lună, cum lumea are nevoie de apă.Am visat, am căutat, am așteptat. Poate aș avea noroc să cunosc iubirea, dar inexplicabil, n-a fost să fie. Da, sunt îndrăgostit de tine. De ce te iubesc? Pentru că ești o persoană minunată! Pentru că m-ai ajutat să descopăr cel mai frumos și mai pur sentiment pe care îl poate simți un om într-o viață. Pentru că m-ai ajutat să mă deschid și să fiu eu însămi. Pentru că...pur și simplu! Și pentru asta îți mulțumesc! Mulțumesc pentru că visul de neatins este astăzi darul de care mă bucur. In somnul meu ești singurul vis frumos, cel mai frumos vis este atunci când ești tu prezentă în el și mă gândesc că poate visele vor deveni realitate. Cât de mult te iubesc? Nu aș avea suficiente cuvinte să-ți spun.Te iubesc Alex! spune, privindu-mă cu lacrimi în ochi...totul era așa uimitor.

-Și eu te...iubesc! îi spun cu voce mică, e tot ce am reusit sa spun, ma simteam paralizata.

Niall și-a presat ușor din nou buzele lui dulci peste ale mele, eu așezându-mi o mână în părul său. Ochii săi albaștri și atât de deschiși se uitau la mine într-un mod blând și un mic zâmbet, aproape că nici nu se vedea, se afla peste buzele sale, dar era acolo și era așa cald.

Momente întregi au trecut în care doar ne uitam în ochii unui altuia și se simțea bine.

Continuam să îmi mișc mâinile lent în părul său  și să mă bucur să văd că liniștea dintre noi nu era una ciudată, așa cum se întâmplă cu mulți oameni.

Știi ca te simți bine lângă o persoană, când liniștea nu e una deranjantă, asta e una relaxantă și plăcută.

Și mereu voi spune că Niall are cei mai frumoși ochi pe care i-am văzut până acum.

Mai mult ca sigur Niall este stânca mea de care mă sprijin iar eu a lui, stânca de care el se sprijină și mă bucur să văd că ne putem sprijini unul de altul, dar pe zi ce trece, după fiecare ciondăneală pe care o  am cu el, sărut...încep să cred că am ales persoana potrivită de care m-am îndrăgostit si pe care să o iubesc.

Era aranjat ca de fiecare dată. Arată bine cu parul sau ciufulit, mereu arată bine...în schimb eu am niște haine de casă, părul meu era în toate părțile și pot spune că aveam niște cearcăne...practic puteam fii copia unui zombi ambulant.

-Mergem? mă întreabă acesta în timp ce se ridică și îmi întinde o mână de care ar trebui să mă ridic.

-Unde?

-Să pregătim ceva de mâncare. Cu siguranță nu ai mâncat nimic. Am dreptate? nu răspund, ci doar îmi aplec privirea. Așa credeam și eu. Hai! mă ridic ajutată de mâna sa, care a continuat să o țină pe a mea până am ajuns în bucătărie.