Poveștile cu final fericit nu există în viața reală, sunt doar niște basme, cele adevărate au doar finaluri dramatice.
Alex deși își găsește prințul pe cal alb, întâmpină multe obstacole ce îi pun în pericol atât relația cât și viața.
Cum se va sf...
De ce de fiecare dată, când somnul este mai dulce, trebuie să ia sfârșit din cauza unei alarme afurisite?
Îmi întind mâna și lovesc cu putere ceasul de pe noptieră, fără să deschid ochii.
Când voi mai avea eu un vis așa frumos? Cel mai tare mă enervează că era momentul, în care Niall urma să-mi spună ceva important.
Exact, Niall! Aveam un vis în care apăra și blondul, dar de ce să fiu eu fericită până la capăt? De fiecare dată există un intrus care strică totul.
Este 07:06. De ce, Doamne iartă-mă, a sunat alarma așa devreme? Pentru că e luni și pentru că ai școală. De ce s-a sfârșit weekend-ul așa repede? A trecut repede, dar recunoaște că a fost unul dintre cele mai frumoase. Deși, putea să nu existe acest weekend, dacă te ascultam pe tine. Adică? Dacă îți ascultam părerea despre Niall, nu ar fii fost nimic la fel. Am greșit și eu o dată. Mare chestie! O greșeală care putea schimba totul.
M-am îmbrăcat mai gros, privind vremea de afară. Mi-am luat un tricou negru, pa care scria mare cu alb "I ♥ FOOD!", un hanorac și geaca, și o pereche de blugi.
Mă încalț cu o pereche de bocanci, iar în cap îmi pun o căciulă. Îmi verific din nou telefonul, vrând să văd ora, dar privirea îmi cade pe data de azi.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Zâmbetul mic de pe față mi se șterge imediat, întristându-mă. Cobor repede, ieșind repede pe ușă, nevrând să dau ochii cu mama, chiar nu voiam să plâng.
Ies pe poartă, dar mă izbesc de ceva sau cineva. Îmi găsesc cu greu echilibrul, ridicându-mi privirea și dând de ochii albaștri ai blondului.
-Nu mă gândeam că ești așa nerăbdătoare să mă vezi. zise cu un zâmbet larg, privindu-ma cu blândețe.
Nu spun nimic, doar îl prind într-o îmbrățișare. Aveam nevoie de una în acest moment.
Știu că au trecut patru ani și trebuie să trec peste, pentru că așa e viața, dar nu pot.
Niall era ușor surprins, dar și confuz, dar mă bucur că mi-a răspuns la îmbrățișare.
-Iubito, ești în regulă? întreabă îngrijorat, ieșind din îmbrățișare, însă încerc să-i evit privirea.
Eșuez, atunci când degetul său mare se poziționează sub bărbia mea, ridicându-mi privirea și întâlnindu-i privirea sa îngrijorată.
-Nu mă simt tocmai bine...îți povestesc pe drum. spun ușor nesigură cu o voce răgușită.
-Iubito, spune-mi ce se întâmplă. Mă îngrijorezi. spune pe la mijlocul drumului, vocea sa suavă oprindu-mă, din a mai privi în gol pe geam.
-Azi se fac 4 ani de când părinții mei au divorțat. spun cu greu, încercând să mă obțin să nu plâng mai tare.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
