Dincolo de infinituri

Capitolul 14 - Bella

Arată cam de... Douăzeci și cinci de ani, aș putea spune. Iar el de... Nu îmi vine să cred că până acum nu m-am gândit câți ani poate avea Braedan. Douăzeci îi are sigur. Cred... Nu știu.

Diferența dintre ei nu este mare și ar putea să fie ceva mai mult decât relația simplă de pacient și doctor. Cât despre mine și el... Chiar dacă sunt trei ani, aproximativ, poate mai mult sau mai puțin, eu încă sunt minoră, o fetiță. Și...

Oh, Doamne. Nu pot să cred că acum încep să fac comparații între mine și Harmon pentru fata visurilor lui Braedan.

Eu nu am de gând nimic mai mult... Mai mult decât ce, nu știu. Cât despre ea, habar nu am. Dar o senzație îmi râcâie stomacul când continuă să tacă și să nu nege nimic.

— E adevărat. Tu chiar îl placi.

Mă găsesc vorbind înainte să îmi dau seama și aceasta oftează înfrântă. Așa a recunoscut. Dar mie încă nu îmi prea vine să cred. La fel cum nu îmi vine să cred că Braedan nu și-a dat seama de asta până acum.

— Uite, îmi iubesc foarte mult slujba și nu vreau să întrețin relații cu un pacient. Nu că s-ar putea întâmpla ceva, dar...

Se sprijină de biroul ei și își lasă capul pe spate, oftând. Se vede pe ea că este foarte agitată. Dar o înțeleg. Probabil îl place de ceva timp și nu a recunoscut nimic din cauza serviciului ei. Însă asta nu o oprește din a simți. Ceea ce înseamnă că a interesat-o legătura mea cu Braedan pentru propriul interes, nu pentru slujba ei și sănătatea mea.

— Îți semnez ieșirea din institut la optsprezece ani și te las să pleci fără să fie nevoie de un membru al familiei care să te ia de aici. Știu că asta vrei. Oricum, te cred, nu că ar conta... Și vreau ca tu să nu spui nimănui, în schimb.

Oferta ei sună mai mult decât bine. Voi pleca, voi ieși de aici, voi scăpa de mama și de amantul ei, voi merge la mătușa, iar de acolo mă voi descurca, îmi voi face un plan. Voi fi majoră și nu voi mai depinde de ea, voi fi sănătoasă mintal în acte și, din nou, nu mă va mai controla ea. Este tot ceea ce am nevoie deocamdată.

Dar... Privind și cealaltă parte... De ce sunt eu acum aici, căutând informații despre Braedan? Curiozitate? Nu știu. Dar cert este că am o mică durere deranjantă în piept când mă gândesc că nu îl voi mai vedea niciodată după asta. Iar dacă acum mă simt așa, nu știu cum va fi mai târziu. Rezultă că ceea ce trebuie sa fac este să stau departe. Oricum Melody se pare că îl place, sau poate chiar mai mult. Există posibilitatea ca sentimentul să fie reciproc. Și eu sunt un nimeni să stau în calea lor, chiar dacă ar avea o relație interzisă. Ar fi o relație din dragoste.

Eu sunt singura de aici în plus și trebuie să stau cuminte până plec, iar ei își vor continua viețile ca pana acum.

— Nu voi spune nimic și mă voi retrage. Mulțumesc pentru tot.

Și uite cum am fost de acord cu asta, înainte ca inima și creierul meu să se pună de acord. Dar așa este cel mai bine. Știu ce am de făcut. Să stau departe de Braedan ca să primesc acea semnătură.