În cea de-a doua zi m-am trezit de-abia în jurul orei unu după masa. Văzând cât e ora, am sărit imediat în capul oaselor.
- Bună dimineaţa, Karmin! aud o voce familiară de cealaltă parte a uşii.
Asta m-a făcut să mă întreb dacă Trisha stătuse în tot acest timp acolo, aşteptând să mă audă făcând vreun zgomot.
- Pot să intru?... adăugă aceasta după câteva secunde.
- Sigur. murmur eu, puţin nesigură, aruncând o privire la reflexia mea din oglinda, de care... ei bine, nu eram prea mulţumită.
Atunci, uşa camerei s-a deschis, iar mama lui Zaynie, Trisha, a pătruns înăuntru.
- Karmin! Ce mare şi frumoasă te-ai făcut! începe ea, cu un zâmbet larg pe faţă, dar s-a oprit imediat, o umbră de tristeţe traversându-i faţa: Condoleanţe; îmi pare foarte rău pentru cele întâmplate...
- Mm, mulţumesc... zic, forţând un zâmbet palid.
Am privit-o cercetătoare, până la un moment dat când a intrat şi Zayn în camera în urmă mamei sale, ţinând un braţ de haine - toate fiind negre.
- 'Neaţa! mi se adresează el. Mami, ne laşi puţin singuri, te rog? adăugă, privind-o insistent pe Trisha.
- Sigur, copii. zice Trisha înainte să părăsească camera, trântind uşor uşa în urma să.
- Am pregătit totul, Karmin: înmormântarea mătuşii tale, ce va avea loc peste două ore, Caitlin şi Christian sunt aici deja (am fost eu cu maşina după ei), iar... băieţii sunt şi ei aici.
" Băieţii? "; presupun că prin asta se referea la colegii lui de trupă: Harry, Louis, Niall şi Liam. Oh, nu astea erau circumstanţele în care m-aşteptam să-i întâlnesc, să fac cunoştinţă cu ei, dar... da.
- Acum, te las să te schimbi. spune el, întinzându-mi hainele acelea.
Acesta a ieşit şi el din camera, rămânând numai eu acolo.
- ...Bun. murmur, trăgând aer în piept.
Am dezbrăcat hainele pe care le îmbrăcasem în urmă cu o zi şi-am intrat direct în baie. Odată intrată în baie, mi-am făcut toaleta, imediat după care am intrat în duş. Stropi de apă reci se loveau de pielea mea catifelată, relaxându-mi toţi muşchii, şi ajutându-mă să... mai uit, măcar pentru câteva secunde, că peste două ore urma să merg la înmormântarea propriei mele mătuşi, care-n majoritatea timpului îmi fusese ca o mamă.
- Karmin! aud vocea lui Caitilin din cameră.
Tocmai îmbrăcam ţinuta aleasă de Zayn, care din câte observ era formată din: o pereche de jeanşi negrii, un maieu negru cu dungi turcoaz şi un sacou negru plus o pereche de balerini turcoaz.
- Acum! răspund eu.
- Grăbeşte-te...
Studiindu-mi cu atenţie reflexia în oglindă, mi-am aplicat puţin luciu de buze şi fond de ten găsite pe-acolo. Am ieşit din baie şi-am văzut-o pe Caitilin stând sprijinită de peretele camerei: îmbrăcase o ţinută de-a mea pe care o găsise probabil în şifonierul meu din casa lui Crystal.
- Mm, arăţi bine. o tachinez eu, făcându-i cu ochiul.
- Ar şi trebui! Ştii... tipul acela, Harry, mă priveşte cam insistent.
Nu m-am putut abţine, şi-am chicotit - deşi nu era tocmai momentul potrivit.
Îmi făcusem repede o imagine în cap în legătură cu Harry şi Caitlin ca şi cuplu, şi... hm, dacă aveau s-ajungă cândva să fie împreună, aveau să fie destul de drăguţi.
- Hey, îţi sună... aud o voce uşor răguşită de cealaltă parte a uşii, înainte ca uşa camerei în care mă aflam eu şi Caitlin să se deschidă larg, iar un tip înalt, cu păr creţ şi ochi verzi - care din câte-mi dau seama era chiar Harry să rămână în pragul uşii. Telefonul. îşi încheie el propoziţia, înainte să-i întindă telefonul lui Caitilin (care probabil îşi uitase telefonul în sufragerie).
- Oh, merci! zice aceasta înainte să răspundă, părăsind camera.
Harry a urmărit-o cu privirea în timp ce silueta ei se îndepărta pe hol, după care şi-a îndreptat atenţia asupra mea:
- Karmin? Eu sunt Harry.
- Mda, încântată de cunoştinţă.
Am afişat cel mai strălucitor zâmbet al meu, şi luându-mi telefonul de pe măsuţa de toaletă de lângă pat, am ieşit pe lângă el din camera, el urmându-mă până în sufragerie.
- Băieţi... murmură Zayn, făcându-i pe aceştia să mă privească insistent.
- Erm... Hey, băieţi. spun eu, altceva neştiind ce aş putea zice.
Şi după ce-am făcut cunoştinţă cu fiecare-n parte, am plecat toţi către cimitirul unde avea să aibă loc înmormântarea lui Crystal...
Odată ajunşi acolo, am sesizat că totul (chiar TOTUL) era pregătit. Mulţumindu-i încă odată lui Zayn, am coborât din maşina sa, şi-am intrat în cimitir, urmată de restul (Trisha şi surorile lui Zayn erau deja acolo).
- Condoleanţe. mi se adresează un bărbat care avea în jur de 45 de ani.
Nu-l cunoşteam, nu ştiam cine e - nu aveam nici cea mai mică idee cine ar putea fi.
Ceea ce-am făcut a fost să încuviinţez înclinându-mi uşor capul, imediat după care... şi preotul şi-a făcut apariţia; cu greu îmi stăpâneam lacrimile să nu-nceapă să-mi curgă şiroaie pe obraji.
