În următoarea zi, de dimineaţă, în jurul orei şapte încă eram alături de Harry. Majoritatea persoanelor plecaseră de ceva vreme din club (chiar şi Wren care mi-a spus că mă va aştepta acasă la el), şi-am mai rămas doar eu şi Harry pe acolo; de care pot să spun că eram " mândră " deoarece nu flirtase cu nimeni toată noaptea (înafară de mine...) şi nici nu băuse prea mult.
Stăteam împreună în parcare, eram în nouă mea maşină.
Ceaţa densă formase un strat prin jurul nostru şi de-abia vedeam la doi metri distanţă.
O linişte mormântală se aşternuse - parcă nici măcar nu mai respirăm niciunul; ciudat.
- Karmin, pot să te întreb ceva? începe Harry.
- Mda. murmur eu.
- Zayn ştie c-ai plecat? Are idee despre ce se întâmpla pe-aici? mă-ntreabă acesta, parcă aşteptându-se la răspunsul ce-aveam să i-l dau deja.
Nu mai aveam de ce să-l mint acum.
- Nu, ...nu ştie.
A pufnit.
- Dar, de ce faci asta?
Nu puteam să-i dau un răspuns la această întrebare pentru că nici eu nu ştiam răspunsul.
- Întoarce-te înapoi, la el. Te rog, Karmin.
...
- Nu ştiu, Harry.
În minutul următor, am observat o maşină de poliţie trecând prin spatele nostru.
- Harry... Poliţia...
- Vezi? Chiar ăsta e motivul pentru care tu ar trebui să fi chiar acum ascunsă! mă mustră acesta.
Mi-am rotit ochii în oribite şi-am băgat cheile în contact, pornind maşina, şi încercând să nu atrag prea mult atenţia (deşi sunt de părere că nu reuşeam să nu atrag atenţia conducând un Ferrari Enzo).
- Termină, te rog! strig eu având un ton implorător în voce.
Maşină poliţiei a pornit în urma noastră.
- Oh, oh! Minunat. continuă Harry, ignorând total ceea ce tocmai zisesem.
- Ştii ceva, mă predau chiar acum şi terminăm toată povestea asta, OK?
Fără să aştept că el să mai zică şi altceva, am tras maşina pe marginea drumului. Maşina poliţiei parcase în imediata noastră apropiere, ceea ce... mă speriase, ca să zic aşa.
- Lasă-mă pe mine să vorbesc, tu doar uită-te fix în faţă. zice Harry, odată ce vede un poliţist coborând din maşină şi venind înspre noi.
Ce-avea să se întâmple în caz că acel poliţist îşi va da seamă cine suntem noi defapt? Ce-avea să...
- Ce faci?! strig în momentul în care Harry începuse să-mi ciufulească părul.
- Pst, nu mai comenta atât. Ţi-a mai zis cineva până acum că eşti enervantă?
L-am ignorat, şi l-am privit în timp ce dezbrăca tricoul sau " Hipsta Please " şi l-a aruncat pe-undeva prin maşină.
- Ce faceţi aici, copii? întreabă poliţistul după ce eu am lăsat geamul fumuriu al maşinii în jos.
- Erm... Tocmai ne-ntorceam acasă. răspunde Harry, încercând să adapteze un accent american.
- V-aţi cam distrat azi noapte, nu? continuă poliţistul.
Deşi întrebarea lui mă enervase, mi-am menţinut expresia facială impasibilă, privind fix în faţă - aşa cum îmi spusese Harry.
- Da. replică Harry, chicotind.
- Bine, mergeţi în treaba voastră. zice poliţistul acela într-un final. Apropo, drăguţă maşină, domnişoară. mi se adresează el.
Pentru a nu părea prea dubioasă, i-am aruncat o privire, afişând un zâmbet larg. Acesta a rânjit şi el, (părea de parc-ar fi fost ceva soi de pedofil, nu un poliţist) şi imediat după am ridicat geamul maşinii răsuflând uşurată. Am pornit cu 100 km/h în josul străzii.
- Şi-acum, acum unde mergem? îl întreb pe Harry.
- Condu către casa pe care a închiriat-o Andrew pentru tine şi Zayn.
Fără să mai comentez, pentru că ştiu că nu era de niciun folos, am pornit în acea direcţie, iar după câteva minute în care n-am vorbit deloc, am zis:
- Trebuie s-o spun, eşti genial, Styles.
- Mulţumesc. zice acesta, satisfăcut. Şi, să ştii că nu mi-ar displăcea în totalitate să " mă distrez " cu tine, Matthews.
L-am înghiontit şi-n secundă următoare am observat casa aceea în josul străzi...
Ei bine, cel mai frică îmi era să dau ochii cu Zaynie.
