Oh, Dumnezeule! Astea însemna c-aveam să scap şi că n-aveam să mai fiu urmărită de poliţie. Însemna că voi fi liberă; că voi duce în sfârşit viaţa pe care mi-am dorit-o întotdeauna.
Dar, stai... Până atunci trebuia să mai aflu cine a fost cel care mi-a omorât mătuşa. Cine a fost cel ce mi-a luat sigură fiinţa la care mai ţineam?...
- Cine a omorât-o? întreb eu într-un final.
Nu eram foarte sigură că voiam să aflu - îmi era frică de răspunsul ce-aveam să-l primesc.
- Cineva la care nici nu te aştepţi. începe ea, făcând o scurtă pauză. Underwood. murmură aceasta.
Ce?! Dacă n-ar fii fost aceste circumstanţe, aş fi izbucnit în râs gândindu-mă că e ceva soi de glumă, dar aşa...
- ...De ce ar omorâ-o Underwood? Ce treaba avea ea cu el? În plus, la urmă urmei, Underwood e poliţist, la naiba!
L-am auzit pe Zayn intrebându-mă ce s-a întâmplat, dar nu i-am dat niciun răspuns. Eram... încremenită.
- Aparenţele inşeală mai întotdeauna, Karmin. Au apărut dovezi. Underwood acum e transportat înspre o închisoare de la periferia Bradford-ului.
Poliţia din Bradford se mişcă mai repede decât credeam.
- Când vreţi, va puteţi întoarce. Ai fi în siguranţă şi-aici, acum.
- Merci că m-ai anunţat. Te iubesc.
Şi-am apăsat pe " terminare apel ", lăsând telefonul lui Zayn pe masă.
- Zaynie, Zaynie, Zaynie! Na na na. Nu mai sunt urmărită de politie! Na na na.
Începusem să ţopăi de colo-colo prin bucătărie, privindu-l pe Zayn. Acesta se holba la mine, având pe faţa o expresie uşor amuzată.
- Ce? De ce mă priveşti aşa? îl întreb, zâmbind larg.
- Eşti atât de adorabilă, Karmin. şopteşte el.
M-am oprit în loc pentru câteva secunde şi l-am cercetat cu privirea, după care... ei bine, nu m-am mai putut abţine şi " am sărit pe el ".
Buzele mele le-au acoperit pe-ale sale. O stare de căldura mi-a invadat tot corpul şi efectiv am simţit fluturi în stomac. Buzele sale erau moi, catifelate, şi... dulci - exact cum mi le imaginasem. Era un moment perfect. Spre uimirea mea, mi-a răspuns la sărut. Întotdeauna mă întrebasem cum va fi primul meu sărut, iar acum aflasem şi... era mai mult decât perfect, dacă asta era posibil.
- Uf, Karmin... Te iubesc aşa mult. zice acesta, rotind câteva şuviţe din părul meu după degetele sale.
Nu mă puteam opri din zâmbit.
- Şi eu te iubesc, Zaynie.
Am zărit o sclipire în ochii săi.
M-am aşezat la el în braţe, înconjurându-i talia cu picioarele mele. El şi-a pus braţele în jurul taliei mele, mi-a sărutat scurt gâtul, după care şi-a mutat buzele la gura mea din nou. Mi-a muşcat uşor buza inferioară. Acel sărut se transforma într-unul tot mai pasional, şi... nu cred că-mi doream într-adevăr să se termine cu mai mult de atât.
- Zayn, nu. Deocamdată, nu. murmur eu, punându-mi mâinile pe pieptul sau.
- E OK, Karmin. zice el, afişând un zâmbet palid.
- Mulţumesc de înţelegere.
Ridicându-mă, am băut şi eu cafeaua ce-mi mai rămăsese în ceaşcă.
- Deci, vrei să ne-ntoarcem în Bradford?
- Da!
- Ei bine, trebuie să recunosc, şi mie mi-e deja foarte dor să fiu înapoi acasă.
Am chicotit, iar el a format numărul lui Paul - acesta răspunzând imediat, iar Zayn l-a rugat să trimită avionul lor particular să ne ia de-aici.
De-abia aşteptam să fiu din nou acasă.
