Era în jurul orei trei noaptea când ne-am adunat peste cincizeci de persoane în centrul oraşului dintre care, cinci persoane urma să... concurăm.
Wren îmi dăduse cea mai bună maşină a sa şi-mi spusese că dacă voi avea să ajung prima, să termin prima, pe lângă banii ce-aveam să-i primesc (care erau 5.000 euro), avea să-mi lase mie acea maşină.
Urmă să pornesc. Eram agitată. Prea agitată, poate. O tipa începuse să numere (5, 4, 3...) şi-n secunda imediat următoare l-am zărit pe Harry în mulţime. Ce?! Ce ar căuta Harry acolo?... Bun, nu era momentul să-mi bat capul cu asta - cel puţin nu deocamdată.
- Start! strigă alt tip din mulţime.
Şi-am pornit, o stare de adrenalină instalându-mi-se în tot corpul. Maşina asta mergea chiar... bine! Nu m-ar supăra să fiu eu cea care o deţine de acum în colo, ha-ha.
- Mm, şi tu cine eşti, mă rog? mă-ntreaba o tipa ce se afla în maşina din stânga mea.
- Cea care o să câştige banii ăia. răspund eu, având un ton ironic în voce.
- Super; cred că nu ştii cine sunt eu. zice ea, făcându-mi cu ochiul.
Nu m-am putut abţine, şi-am pufnit.
- Na, nici nu-mi pasă.
Am apăsat ambreajul şi-n următoarele minute eram prima, în faţa tuturor, şi... eram hotărâtă să mă menţin aşa.
Îmi îndepărtasem orice fel de gând ce-ar fi putut să mă frământe (fie legat de Zayn pe care efectiv l-am părăsit, fie legat de Harry, care n-aveam nici cea mai mică idee ce căuta aici şi cum a reuşit să ajungă) şi m-am concentrat cât de bine am putut.
Simţeam ceva ce nu mai simţisem niciodată până acum, şi chiar îmi plăcea. Mult. Poate prea mult. Dar, încă mă simţeam vinovată, şi... nu ştiu sigur dacă asta era bine sau nu.
- Felicitări! îl aud pe Wren zicând.
Ce? Pentru ce felicitări?
- Ştiam că tu o să câştigi. adăugă acesta.
C-câştigasem?!
- Ce?! Vorbeşti serios?
Se pare că da, chiar câştigasem.
- Feli-... Karmin?! Ce naibii?...
Harry. Nu scăpasem fără să fiu văzută de el, se pare că...
- Mda, chiar eu, Styles. murmur, ferindu-mi privirea de-a lui.
Nu cred că eram în stare să-l privesc în ochi pe unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Zayn...
- Hey, dar tu? Tu ce cauţi aici? Parcă trebuia să fi alături de Zayn, să te ferească de poliţie, şi restul, iar tu rişti...
În minutul următor, tipa cu care avusesem o mică " ceartă " în urmă cu câteva minute şi cea care dăduse start-ul, i s-au alăturat lui Wren (cea cu care mă certasem, aruncându-mi o privire tăioasă).
- Ei bine, Karmin, şi... tu, începe Wren făcând semn înspre Harry, ne vedem peste câteva minute în clubul Greenhouse.
- OK. răspund, puţin nesigură.
Înainte să plece, Wren mi-a întins banii (i-am numărat şi erau exact 5.000 euro) şi mi-a zis să " am grijă ce fac cu ei ".
- Te rog, nu mai pune întrebări. Nu mă simt în stare să-ţi răspund deocamdată. Bine? mă adresez lui Harry, odată ce nu mai rămăseseră mulţi oameni prin zonă - probabil majoritatea plecaseră înspre club deja.
- Dar, eşti bine, nu? Şi Zayn este bine?
N-am făcut decât să-mi înclin uşor capul în semn de aprobare, după care am încercat să schimb subiectul, zicând:
- Deci... mergem şi noi în Greenhouse?
- Mda. răspunde el, ridicându-şi umerii în semn de " sigur, de ce nu? ".
Am urcat amândoi în noul meu Ferrari Enzo, şi-am pornit către club, Harry spunându-mi încotro să o iau. Se pare că el a mai fost pe-acolo de câteva ori, spre deosebire de mine, care nu ieşisem ceva ani buni din acel orfelinat...
Odată ajunşi acolo, atmsofera devenise destul de ciudată: persoane pe care nu le cunoşteam, persoane dubioase, şi... o atmosfera destul de bizară, într-adevăr. Plus alcool, droguri şi altele. Sincer, nu era pe gustul meu, dar... am încercat să mă adaptez.
M-am aşezat pe-o canapea, lângă Harry (acesta fiind foarte solicitat - mai ales de fete) şi-am început să sorb dintr-o doză de Monster.
- Eşti agitată. îmi şopteşte acesta.
Chiar eram.
- Nu, nu sunt. mint eu.
- ...Karmin, nu minţii.
Mi-am rotit ochii în orbite.
- Mm, bine.
Tipa aceea ce se tot plimbă de colo-colo prin club, de la un băiat la altul începuse să mă calce pe nervi - şi, bineînţeles, era aceeaşi tipă de mai devreme care încercase să mă " intimideze " când începuserăm concursul. Din câte am înţeles, numele ei era Amber, şi... era iubită lui Wren. Oh, dar m-aşteptam să aibă gusturi mai bune!
- Sper că nu vine încoace... încep eu, văzând că ea se apropie de noi.
Harry a chicotit.
- Ba da, vine. adaug.
Mi-am întins buzele într-un zâmbet fals, dar... încercasem să afişez cel mai strălucitor zâmbet al meu.
- Vrei să-ţi mai aduc ceva de băut? O tequila? Ceva? Ţigări?... îl întreabă ea pe Harry.
Am fulgerat-o cu o privire.
- Nu, merci. răspunde el.
Speram să se abţină şi să nu-nceapă să flirteze şi cu ea, pentru că chiar nu era momentul, şi-n plus, din câte am observat eu câtă vreme mi-o petrecusem în aceeaşi casa cu el şi Caitilin, ...o cam plăcea pe Caitilin, iar ea era cea mai bună prietenă a mea şi eram sigură că şi ea-l place, aşa că nu aveam de gând să stau şi să privesc doar în timp ce el flirtează cu... tot felul de specimene.
- De ce nu mergi să te îngrijeşti de asta la masa lui Wren? Ar fi cel mai bine! intrevin eu.
Poate nu era cea mai bună idee să-ncep un conflict cu ea - asta pentru că era iubita lui Wren, iar deocamdată Wren era cel care mă ajuta, şi... mda, în fine. Nu contează. Dacă avea de gând să mă calce pe nervi, n-aveam cum să mă abţin.
- Vezi-ţi de treaba ta, fetiţo. murmură aceasta.
Păcat c-am auzit-o.
Pufnind, am sărit în picioare şi-am făcut câţiva paşi înspre ea.
- Tu. ai. face. bine. să. te. calmezi. zic, fulgerând-o cu privirea.
Harry m-a prins de încheietura mâinii, ceea ce m-a făcut să-mi întorc privirea către el. " Nu e momentul, Karmin. " îmi transmitea privirea sa. Mda, avea dreptate.
- Vezi-ţi de viaţa ta. continui eu, înainte să mă aşez înapoi pe canapea lângă Harry şi s-o privesc în timp ce se apropie îmbufnată de masa lui Wren.
- Eşti dura. chicoteşte Harry, înghiontindu-mă.
Am ridicat dintr-o sprânceană, şi-am replicat:
- Consider că nu am fost destul de dură cu acea creatură, Harold.
