- C-ce înseamnă asta?... întreb ca şi când Caitilin sau Zayn ar fi putut să-mi dea vreun răspuns.
Nu făceam altceva decât să stau acolo, înlemnită, fără a avea vreo reacţie - la fel rămăseseră şi Zayn şi Caitilin, doar că... Zayn stătea în spatele meu, parcă pregătit să mă prindă în caz c-aveam să leşin sau ceva de genul, şi cred că a făcut chiar bine pentru că dintr-odată am simţit cum totul se-nvarte-n jurul meu; asta înainte să mă hotărăsc să iau o pauză şi să leşin pentru câteva minute (ore).
Deschid ochii, alarmată. Mă uit în jurul meu preţ de câteva clipe şi sesizez că eram într-o camera albă, nu foarte mare, întinsă pe un pat - eram într-un salon din vreun spital.
- Ţi-ai revenit?... aud o voce ce mă face să tresar.
- Zayn! În tot acest timp ai fost aici? îl întreb eu, puţin nesigură şi-n acelaşi timp, ameţită.
- Da... îmi răspunde el, ezitând.
Atunci am pus cap la cap totul: ce se întâmplase când tocmai ajunsesem acasă de la orfelinat, cum am leşinat şi... cum probabil am ajuns la spital.
- Crystal! Vreau s-o văd pe Crystal... zic eu, suspinând, tristă.
Am sărit în capul oaselor, şi m-am repezit la uşa salonului în care mă aflam.
- Nu, stai! Trebuie să-ţi comunic ceva...
Din nou, ezită.
- Mătuşa ta a decedat, pierduse prea mult sânge, este la morgă acum; nu, n-o să te las să mergi s-o vezi.
Simţeam cum ochii mi se umplu de lacrimi. " Nu! " strig în sinea mea.
Nici măcar nu mai clipeam...
Şi ca şi când ceea ce-mi spusese n-ar mai fii fost de ajuns, Zayn a mai adăugat:
- Au fost găsite amprentele tale pe cuţitul cu care a fost înjunghiată Crystal...
Ce?! Nu, asta era imposibil! Eu de-abia ajunsesem acasă de la orfelinat, şi... Oh, la naiba! Nici măcar nu apucasem să pun mâna pe ceva din casa! De ce aş fi eu de vină?...
- Hey, nu te panica! ...O să fie OK, ai să vezi. murmură Zayn, mângâindu-mi grijuliu obrazul.
- Nimic n-o să mai fie bine; nu-nţeleg ce se tot întâmplă.
- Nimeni nu cred că-nţelege... şopteşte el, trăgându-mă într-o îmbrăţişare strânsă.
Cu greu m-am abţinut să nu plâng, nu-mi doream că Zayn să mă vadă plângând.
- ...Caitilin. Caitilin unde e? De ce nu e aici? întreb.
Şi încă odată, acesta ezită, privind în gol.
- Zayn.
Privirea mea a întâlnit-o pe-a sa, iar el mi-a răspuns:
- Se crede că ea ţi-a fost complice...
OK, nu, asta era prea mult deja. Mult prea mult. Puteau să mă bage pe mine la închisoare pe nedrept, dar nu acceptam să se atingă de Caitilin!
- Ce?! Asta ce mai înseamnă?
- Şi ea nu e singură suspecta, Karmin. Mai e şi tipul ăsta pe nume Christian. continuă Zayn.
" Oare mai are multe veşti noi să-mi dea? " mă-ntreb în sinea mea.
- Ce, la el cum au mai ajuns?
- Spun că aţi plecat toţi trei în acelaşi timp de la orfelinat, şi... crede-mă, habar n-am.
- Nici măcar nu e adevărat, el a plecat înaintea noastră de acolo, doar ne-ai văzut şi tu că nu eram alături de el când mergeam către casa lui Crystal!
Zayn şi-a lăsat privirea în pământ, vizibil trist şi el.
Am rămas câteva clipe pe gânduri, după care am zis:
- Dar, tu pentru ce stai aici, prin preajma noastră? Zayn, du-te la ai tăi acasă, nu-ţi mai pierde vremea cu noi, n-are niciun rost.
M-am oprit pentru o secundă, şi-am tras aer în piept, după care am continuat:
- Mâine dimineaţă parcă şi văd că tot internetul, respectiv toate ziarele o să fie pline de titluri legate de... tine, cum c-ai fost văzut însoţind " trei delicvenţi " sau ceva de genul; cine ştie ce vor mai abera oamenii aia.
A înclinat în semn de dezaprobare din cap, şi-a afişat un zâmbet palid, o umbră de tristeţe apărându-i pe faţa:
- Nu-mi păsa, trebuie să îţi fiu alături - trebuie să va fiu alături acum.
- Dar... dar, Zayn, tu crezi că am avut noi vreo legătură cu moartea lui Crystal?
- Nu, normal că nu, Karmin. Ce ţi-a venit? De ce aş crede aşa ceva?
Atunci, uşa salonului în care ne aflăm noi s-a deschis larg, iar în prag stătea un doctor ce-avea un corp masiv, ten palid şi păr carlionţat, brunet, iar alături de el era un... poliţist.
- Oo, Karmin, ţi-ai revenit se pare că! Însoţeşte-l pe domnul poliţist, te rog. zice doctorul, încercând s-afişeze un zâmbet.
I-am aruncat o privire imploratoare lui Zayn, iar acesta mi-a strâns mâna într-a sa, imediat după care mi-a şoptit că " o să se termine cu bine totul ", şi-alături de acel poliţist, am părăsit salonul...
