De data asta trecuse de miezul nopţii când eu tocmai m-am ridicat în capul oaselor; până atunci stătusem întinsă în pat, lângă Zayn, care adormise de ceva vreme, dar... eu nu am reuşit nicicum să adorm.
M-am apropiat cu paşi înceţi de geam, şi l-am întredeschis, privind luna ce împrăştia în jurul ei o lumina puternică, palidă, şi-n acelaşi timp, făcea atmosfera să pară... magică, într-un fel.
Dintr-odată, mi-a trecut prin cap o idee pe care o mai dezbătusem în sinea mea până atunci, dar n-am crezut nicio clipă c-aş putea să o pun în practică. Această idee avea de-a face cu încercarea mea de a mă ascunde de Zayn: mă gândeam să încerc să plec fără ca măcar să îl anunţ şi să mă ascund de toată lumea, încercând să-mi creez o viaţa nouă şi... să intru într-un anturaj nou. Aveam câteva cunoştinţe pe-aici ce se ocupau cu... " lucruri ilegale ": droguri, concursuri cu maşini pe bani, noaptea, prin oraş, şi altele. La cel cu droguri nu-mi trecuse nicio clipă prin cap să mă bag - niciodată nu fusesem de acord cu aşa ceva, dar... la celălalt, de ce nu? Pe lângă că se putea să câştig câţiva bani în plus, şi-aşa aveam să-mi câştig existenţa, m-aş distră: îmi place adrenalina, şi-ntotdeauna mi-a plăcut. Nu ştiu de ce, dar... întotdeauna, mi-a plăcut ca din aventurile mele, din ce se întâmplă în viaţa mea, să-mi creez în minte scenariul unui film. Aşa că, de ce să nu mai adaug încă o scenă acestui film inexistent? Ar fi interesant, şi s-ar putea chiar să îmi placă mai mult decât m-aşteptam. Dar, doar un singur lucru mă făcea să mă simt vinovată: faptul că Zayn îşi riscase viaţa pentru mine, faptul că aveam să-l părăsesc... Ei bine, tind să cred că asta era spre binele lui - el NU avea nevoie de o persoană că mine prin preajma sa. Nu. Nu trebuia nici măcar să încerce să se apropie de mine, pentru că întotdeauna fac numai rău persoanelor din jur. ...Uf, nu. Un sentiment de frică mi s-a instalat în tot trupul în clipă imediat următoare. Simţeam că ceva m-apăsă, ce? Ce era asta? Vinovăţie? Nu, n-aveam de ce să mă simt vinovată. Încercam doar să-i fac bine şi lui, şi mie.
Mi-am înăbuşit un suspin, şi m-am îndreptat cu paşi mici către noptiera de lângă pat. De-acolo am luat portofelul lui Zayn, şi-am scos 3/8 carduri cu bani (speram ca banii ăştia să-mi fie de ajuns până aveam să reuşesc să fac ceva într-adevăr cu viaţa mea). Îndesându-mi acele carduri în buzunarul jeanşilor skinny de culoare neagră pe care-i purtam, mi-am scos telefonul din buzunar şi-am trimis repede un SMS unei " cunoştinţe " de pe aici ce se ocupă cu astfel de lucruri, şi-anume lui Wren - un tip... de treaba, care mă ajutase de câte ori am avut nevoie de el. El crescuse alături de mine, în acel orfelinat, şi-acum a devenit ceva ce niciunul dintre noi nu şi-ar fii dorit vreodată, şi se pare că şi eu aveam să devin. Imediat după ce i-am trimis SMS-ul, rugându-l să vină cu maşina sa după mine până aici, la această casa şi-am şi primit un răspuns mai repede decât mă aşteptam, am scos cartela din telefon şi-am rupt-o, aruncând-o pe pat. Probabil Zayn avea s-o vadă când avea să se trezească şi-şi va da seamă ce... s-a întâmplat - probabil îşi va da seamă c-am hotărât să plec.
Înainte să ies pe uşa camerei, am aruncat o ultima privire către el: dormea, încă dormea. Şoptind un " ne mai vedem, amice ", am părăsit camera, şi imediat după am părăsit şi acea casa.
Wren ajunsese deja în faţa casei (nu m-aşteptam să ajungă atât de repede, cine ştie pe unde stătuse ascuns - voi afla asta oricum curând). Maşina sa, care era una pe care probabil o achiziţionase sperând să nu iasă în evidenţă, era parcată acolo, iar el m-aştepta sprijinit de portiera întredeschisă a maşinii.
- Wren! exclam eu, buzele ridicându-mi-se într-un zâmbet sincer.
- Karmin! Oh, dar te-ai schimbat enorm. Arăţi bine, tu. chicoteşte acesta, cuprizându-mă într-o îmbrăţişare.
- Vezi să nu. râd eu, ciufulindu-i părul blond, ridicat într-un quiff atrăgător ce-mi amintea de freza lui Zaynie.
Am făcut o scurtă pauză pentru a-l măsură cu privirea din cap până-n picioare: nu se schimbase mai deloc de ultima oară de când l-am văzut.
- Cum o mai duci? îl întreb, deşi ştiam că nu era deloc momentul pentru o conversaţie de genul - şi oricum, nu în faţa casei în care dormea Zayn.
- Ei bine, ...să ştii că din ce în ce mai bine. zice el, zâmbind larg. Dar, lasă asta! Cu ce ocazie m-ai căutat? Vrei să mi te alături? Vrei să fim... " Wren şi Karmin împotriva lumii "? râde el, rotindu-şi câteva şuviţe din părul meu după degetele sale.
- Ceva de genul. răspund, râzând. Acum, putem... pleca de-aici, te rog? O să-ţi povestesc mai multe pe drum. Oh, şi apropo! O să fi mândru de mine când o să afli că sunt căutată de poliţie.
Şi-a mijit ochii într-un mod uşor amuzant, dar fără a mai comenta şi altceva, a urcat în maşină, la fel făcând şi eu.
...Şi până am ajuns, la locuinţă lui Wren, care din câte observ era un apartament modest din centrul NYC-ului, i-am relatat toate cele întâmplate în ultima vreme. S-a arătat că fiind într-un fel şocat de faptul că " Karmin devenise o fetiţă rea ", dar s-a arătat şi dispus să mă ajute cu orice aveam nevoie şi aveam să-i fiu recunoscătoare pentru asta.
- Vrei să-ncepem din seara asta? mă-ntreaba acesta, aruncându-şi jacheta neagră din piele, în cuier.
Eram cam obosită, şi nu ştiu dacă aş fi reuşit să câştig vreun " concurs " în această noapte, dar... merita să încerc. Cred că îmi era cel mai frică să nu se întâmple ceva. Dar, ei bine, dacă tot voiam să fac asta, trebuia s-o fac. Şi trebuia acum. Trebuia ca asta să aibă un început, nu?
- Mda. murmur, nesigură.
- Hey, dacă nu eşti sigură...
- Oh, dar mai e încă o problemă, Wren. N-am maşină.
L-am privit nedumerită.
- Nu-ţi fă griji, garajul lui Wren e deschis oricând pentru tine, micuţo.
De ce toată lumea mi se adresa cu " micuţo "?! În fine, nu era momentul să mă oftic, aşa că...
- Mulţumesc mult, Wren. Merci.
- Oricând.
A rămas câteva clipe pe gânduri, după care a zis:
- Merg să caut cea mai bună maşină. Tu, du-te şi ia-ţi din bucătărie, un energizant. O să ai nevoie, crede-mă.
Mi-am înclinat uşor capul în semn de aprobare, imediat după care am intrat în bucătăria apartamentului sau, şi-am auzit uşa de la intrare inchizându-se în urma lui. Mi-am luat repede un energizant, şi l-am dat pe gât. Nici după zece minute Wren s-a întors în apartament, ...şi m-a anunţat că a găsit o maşină numai potrivită pentru mine. Aşa că, am părăsit împreună apartamentul său.
...O să fie bine. Trebuie să fie bine.
