Seva gândurilor te aruncă-n agonie,
Căldura metaforelor te alină
Şi fără orgoliu, fără mândrie,
Te metamorfozezi în pură melancolie.
Pasiunea spiritului pentru arte,
Nu poate fi curmată în van;
Tu, eroul legendar,
Priveşte-o cum se stinge.
Nu pot să văd, nu pot s-aud
Talentul ce se scurge, prin a versului rând.
Nu pot să simt
A inimii iluzie,
Căci tu eşti poezie,
Ermetică, indescifrabilă;
Eşti melancolie,
O boală incurabilă,
Şi doar prin artă
Te poți descătuşa.
