Veacuri de alamă
Veşnicia este a divinității armă,
Toți şi-o doresc, toți vor s-o aibă,
Dar dorința se îndeplineşte ca blestem,
După ce-o ai n-o mai vrei;
Totul devine un refren,
Un refren repetat la infinit,
Eternitatea ți-o petreci dezamăgit,
De iubire, de viață, idealuri şi dorințe
Greşite.
Toamna se lasă repetat,
Nimic nu e neschimbat,
Şi an de an, toamnă de toamnă
Regreți alegerea făcută
În vremea de alamă
Cu frunze colorate,
Ce ți-au furat decizia,
De pe buzele roşcate.
