În ape tulburi mă înec
Și-n ape adânci mă scufund
Adevărul e întunecat,
Iar oceanele mă petrec,
Spre tenebrul adânc unde m-afund
Nevinovat.
Și-n ape tulburi mă-nnec,
În ape adânci mă scufund,
Mările mă slăvesc, mă cheamă-n întuneric,
Mai jos, spre centrul tăcerii,
Spre cercul damnat,
Nevinovat,
Cad pradă durerii.
În întunericul etern,
Îmi aștept izbăvirea,
Dar focul de gheață cu aer fratern
Îmi încețoșează privirea.
O, tu, al minții mele demon!
Adu-mi moartea grăbită,
În ape tulburi adâncită,
Căci întunericul profan,
Mă desacralizează, devin o zeitate păgână pierdută,
Nu vreau să fiu aruncat în van,
Departe de puterea sfintei străluciri
Și mai aproape de bolnave năuciri.
