Orologiul bate,
În miez de noapte.
Dacă te găseşti la fereastră,
Priveşte, admiră bolta cerească;
Şi dac-un glas melodios aievea auzi,
Să ştii iubito că sunt
Mereu aici, omniprezent
În gândurile tale de azi,
Ce constant le arzi.
Priveşte iarna rece, iubito,
Admiră,
Respiră,
Miresme de gheață;
Căci în inima ta,
Veşnic va exista,
Doar muzica.
Eu zadarnic îți voi cânta vreodată,
Ca ființă mediocră, voi profana
Tot ce-i sacru şi lumea niciodată,
Nu ți-o voi arăta.
Şi viața din mine se scurge iubito,
Şi sclavul iubirii eterne rămân,
Iar tu te fereşti de ea,
Ca de-un imn păgân!
Buzele-i roşii dăinuiesc doar cu game,
Şi eu sunt tot mai singur, tot mai nebun,
Doar ură şi disgrație seamăn
Între a ochelarilor ei rame;
Şi-n ochii-i negrii,
-Ce cu murele-i asemăn-
Exist ca şi când,
O dorință mortală mă-ndeamnă
La miezul nopții
Să-i mai cânt.
