Lumea - sumbru loc cu-ntunecat veşmânt,
Îmi voi trăi veşnicia în adânc mormânt.
Oamenii mascați cu propriile minciuni,
Interesul şi-l adoră alunecând pe culmi.
Lumea - ființe false mereu,
Visul se îndeplinește, omul devine zeu.
Zeu întunecat cu zeci de măşti
Cinstea nu o apără, trasformând-o-n bucăți.
Oamenii puternici, ființe superioare,
Straja dreptății o poartă-n depărtare.
O dreptate strâmbă trezeşte nostalgia,
În zilele de azi, când cântă frenezia.
