Agonie

141 34 4
                                    

Singurătatea mă aclamă.
Rătăcesc pieziş
Şi codrii de aramă,
Mă cheamă-n ascunziş.

În obscuritatea catrenelor,
Sub lumina stelelor,
Jură-mi veşnicia timpului,
Cu profunzimea cuvântului, a versului şi gândului.

Lux et TenebraeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum