Selenara lumină îmi cuprinde privirea,
Monopolizarea lunii cunoaște stricte limitări,
Și aerul paradisiac se metamorfozează-n ploi,
Cu sărutul lor platonic ce creează majore schimbări,
Ploi calde-mi îmbracă nemurirea
Și ploi reci îmi lezează simțirea.
Minciuni frumoase și-o societate meschină,
Falsitatea predomină, iar eu mă cufund în taine,
Totul e cosmogonie:
Secrete dezvăluite și simțiri învăluite,
Ce mă aruncă-n reala agonie.
Spațiul nu ajunge pentru filosofi, Sentimente superficiale,
Acțiuni precare,
Texte lipsite de profunzime,
Realitatea odată cu înțelesul emoțiilor dispare,
Înlocuită epigonic de o falsă limpezime.
Aerul paradisiac apare,
Odată cu tine,
Odată cu mine,
Cu noi,
Căci sentimentul fericirii
Se citește pe buzele iubirii.
E devotament.
E întruchipare a celei mai pure trăiri,
Amorul - el reprezintă esența, și al lumii suprem tratament.
Rănile trecutului se redeschid când părăsesc întunecata pădure,
Tu nu ești acolo acum,
Iar lumina lunii transformată-n reci ploi îmi lezează simțirea,
Ploi calde de stele îmi îmbracă nemurirea,
Aerul paradisiac se topește în van,
Căci tu nu ești aici și mă lași pradă cosmosului avan...
