Am auzit o bubuitura imensa. Toata clasa si-a lasat activitatea si s-a indreptat spre geam. Era ca un fel de concurs care se apleaca mai mult fara sa cada ca sa poata vedea sursa zgomotului. Mult praf si un miros ciudat ca de explozie. O cladire din preajma scolii trebuia sa fie daramata azi folosindu-se de explozibili. Miros exploziei se datora detonarii dinamitei.
-Asezati-va in banci, rapid, rapid. *a spus profesoara batand din palme*
Am vazut ceva in acel praf. O silueta atat de bine cunoscuta, si in acelasi timp atat de straina. Nu-mi puteam da seama cine este, tot ce reuseam sa observ la aceasta fantoma ce cutreiera norul de praf a fost ceva ca de aur, un par blond superb.
-Marinette Dupain-Cheng, la locul tau! *a spus profesoara*
Eram ultima ramasa la fereastra. Rusinata, m-am indreptat spre locul meu in banca. Alya era in ascuns pe telefon. Se uita panicata si lovea degetul de ecranul telefonului in disperare.
-Trebuie sa-ti zic ceva in pauza. *mi-a soptit Alya cu o voce putin tremurata*
Am dat din cap si apoi am apucat amandoua pixurile in mana si am inceput sa scriem formulele ecuatilor chimice scrise la tabla.
Dupa zeci de minute enervant de lungi in care infernul s-a pogorat asupra noastra, elevi nevinovati ce nu avem nicio treaba cu chimia, sunetul clopotelului a rasunat pe toate holurile si ne-a infundat urechile. Profesoara a iesit din clasa de parca tot ea ar fi fost cea torturata.
M-am ridicat din banca si m-am indreptat spre tabla pentru a indeplini atributiile elevului de servici. Dupa ce am sters o materie care nu vrea sa intre nimanui in cap, mai exact chimia de a unspea, m-am indreptat plictisita spre Alya care tocmai duse cosul de gunoi.
-Poti sa-mi zici acum ce vroiai la chimie. *am spus asezandu-ma in banca*
A dat din cap si a inghitit in sec. A luat telefonul din banca si apoi a intrat in ultimele pagini accesata pe internet. Dupa zeci de pagini de muzica, tutoriale "diy" si alte zeci de mii de lucruri tipic Alya, a gasit o pagina cu un simbol negru sus. A accesat-o pe aceea si a tinut telefonul indreptat spre mine.
Mi-am frecat ochii asupra titlului. "O silueta bizara bantuie Parisul.". M-am uitat la Alya si Alya la mine.
-Ce e? *m-a intrebat speriata*
-Citeste-mi tu despre silueta asta, cred ca e ceea ce am vazut in norul de praf. *am spus panicata*
-Ok. Numai o clipa.
A derulat usor textul, si-a dres vocea si a inceput:
-"In ultima luna au fost inregistrate zeci de cazuri in care oameni care se plimbau pe strada au zarit pe cineva misterios de fiecare data cand era praf puternic. Martorii au declarat ca atunci cand vantul batea foarte puternic, acestia puteau vedea pe cinevaa plimbandu-se prin acel nor imens de praf, iar cand norul disparea, si silieta la fel. O femeie in varsta de 30 de ani a declarat: «Am luat-o spre casa pe scurtatura de langa cimitirul central. Inca mai era lumina afara. Fusese o zi placuta, putin prea caldduroasa, fara pic de nor sau adiere. Imi amintesc foarte bine ca atunci cand am dat sa fac ocolul cimitirului, vantul a batut puternic. M-am bucurat ce-i drept de o astfel de adiere, dar am observat ceva ciudat. In imnsitatea de praf am putut zari pe cineva care statea nemiscat pe un mormant. Am reusit sa-i vad decat parul blond si ochii verzi»...". Iti mai citesc?
-Nu. Se potriveste parul blond cu ceea ce am vazut eu...
-Hai Mari, nu te ingrijora.
Alya ma mangaia incercand sa ma faca sa ma simt mai bine. Ce-i drept, de cand am renuntat la miraculosii, am dus o viata mult mai linistita si mai placuta. Singurul lucra care-mi lipseste foarte tare din perioada aceea este Motan Noir, sau mai bine spus cime se ascundea in spatele acelei masti negre.
Pauza s-a terminat repede. Ne-am asezat in banci in liniste. Urma sa avem ora de muzica, ora la care puteam face ce vroiam, doar sa nu facem galagie. De multe ori ne zicea sa ne tinem telefoanele pe banca daca vrem sa stam pe ele, iar daca i tra domn director sa le ascundem cu caietul de muzica.
Cand usa s-a deschis, in locul profesorului a intrat Kim panicat. Rasufla greu, foarte greu. Daca stau sa ma gandesc, nu a fost nici la chimie.
-Ce ai patit? *l-a intrebat Nino*
-Am vazut silueta Parisului! *a spus fiind foarte vesel*
-Ai vazut-o?! *ne-am minunat toti*
-Am o poza in telefon. Vi-o dau pe grupul clasei. *a spus asezandu-se in banca*
•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Primul capitol din a doua carte. Stiu ca acest capitol e mult mai prost decat orice alt capitol din primul volum al cartii Secret, dar n-am ce-i face. Sunt sigura ca exista persoane care nu au inteles actiunea, asa ca o sa va rog sa cititi mai intai primul volum al cartii. Oricum, am revenit. Ieri am incheiat "fantabuloasa" carte, iar azi va torturez cu o continuare. Dupa cum stiti, Buburuza sau orice alt supererou al Parisului nu mai exista. Sper ca aceasta coperta standard nu e chiar atat de oribila precum mi-o imaginez eu, dar stati calmi, o sa fac cat de curand mai mult modele si o sa supunem la vot cel mai bun model, dar cred ca se va intampla cand cartea va urca putin mai sus. Am nevoie de o parere sincera legata de acest capitol.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ne vedem data viitoare cu un nou capitol proaspat scos din cuptor! ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
