Timpul trece. Daca nu stim sa profitam de el, ne vom trezi intr-un abis intunecat, cu ticaituri constante.
•Chloe storyline•
-Ce tot fac acolo?! *a spus Alya nervoasa*
-Cine-o stii... *a spus Lila surazand*
-De ce esti fericita? *am intrebat eu*
-Am dat de el, e bine, nu? *a spus Nino*
Am zambit stramb. Nu-mi prea venea sa cred ceea ce se intampla. Adica am dat de Adrien, iar Marinette vorbeste acum cu el. Totul pare din puf roz in jurul meu acum.
Am auzit o mana trantita pe masa. Alya s-a ridicat de pe fotoliul dr langa masuta in aceelasi timp cu Nino si Marcus. Nu arata bine ceea ce pare sa urmeze.
-Adica ce, sa ti-o las tie?! *a spus Alya*
-Alya, scumpa mea. *a spus Nino*
-Da, da. Ia hai, afara de aici, adio si n-am cuvinte! *a spus Alya*
-Nu e motiv sa te superi. *a spus Marcus*
-Tu chiar nu ai de gand sa spui nimic?! *s-a rastit la Marcus* Vezi, ca ma iau si de tine!
-Prima la stanga, a doua la dreapta, si daca nu stii, ma intreaba! *a spus Marcus probabil speriat*
M-am ridicat de pe fotoliu sa merg sa vorbesc cu Lila. Jur ca uneori dlar noi mai suntem intregi la cap.
-Ce se intampla? *am intrebat-o amuzata*
-Nino a mancat ultima ciocolata.
-Atunci e grav.
Alya era ofuscata pana peste cap de actiunea prietenului ei. Tot niste copii au ramas, poate de aia au o relatie atat de stabila. Mereu se cearta din lucruri marunte gen o ciocolata, sau un balon, sau cine stie ce nor cu o forma "complexa", ca mai apoi sa se impace foarte usor.
-Am crezut ca nu o vroiai! *a spus Nino*
-Uite ca am vrut-o!
-Daca m-ai vazut cu ea in mana, de ce nu mi-ai luat-o?!
-"Iubirea mea, daca mai mananci din ciocolata aia nu vei mai supravietui!". Asa?
-Este doar o ciocolata!
-Era!
-Uite, imi pare rau!
-Si mie!
-Ma ierti?
-Daca imi aduci alta ciocolata!
-Bine!
-Bine!
Nino a iesit pe usa si Alya s-a trantit pe locul ei de langa masuta razand cu pofta. Deci ei chiar nu sunt normali.
Am inceput sa fac cercuri nervoasa in camera. Oare ce-o dura atat. Usa de la camera Lilei a scos acel scartat enervant, iar pe ea a iesit Marinette, urmata de Adrien.
-Este el. *a spus Marinette*
Alya a sarit in bratele prietenei ei, in timp ce eu am sarit in bratele lui Adrien. In momentul in care mi-a raspuns la imbratisare, mi-am dat frau liber lacrimilor. Plangeam de parca totul in jurul meu era terminat, dar plangeam de fericire. O mare parte din copilaria mea zace in tine, Adrien Agreste.
-Tot ca un rinocer plangi. *a spus Adrien bland*
Am ras usor incercand sa ma opresc din plans. Cand eram mici si ma loveam, sau ceva nu-mi convenea, sau ma speriam, sau cine stie ce motive de copila micuta si rasfatata mai aveam, incepeam sa plang asa, si de fiecare data, dar de absolut fiecare data, Adrien imi zicea: "Uaah, Chloe, plangi ca un rinocer.".
