Ma uitam inspaimantata la cel din fata mea. Un fost prieten devenit inamic, o persoana la care am tinut intr-o anumita masura, dar aceiasi persoana pe care am umilit-o de nenumarate ori.
-Ce? Nu ma crezi? *m-a intrebat batjocoritor* Pai ar trebui sa-ti demonstrez intr-un fel sau altfel.
Ideea asta de a demonstra, suna oribil. Va face ceva ce voi regreta, sunt sigura. Dar de ce nu actionez? De ce nu-l opresc din a se autodistruge? De ce stau aici, pe banca asta, in mijlocul parcului, vorbind cu un inamic? De ce sunt atat de slaba? De ce am inlemnit de frica? De ce nu il salvez pe Nathaniel? De ce las zapada sa cada usor pe mine? De ce nu pornesc o furtuna si distrug inamicul?
Am auzit tipatul plin de durere al lui Nathaniel. Suna ca si cum ar fi torturat in mijlocul iadului de un inger si un demon, cersind mila, mult prea speriat de ceea ce va urma maine, dorindu-si sa se oppreasca tortura, sa scape de acea agonie suprema.
-Acum ma crezi? *m-a intrebat razand*
Ceva e ciudat. Culorile din jurul meu se cufunda in nuante deschise pana ajung sa fie la fel ca zapada. Nu mai pot deosebi niciun obiect, aflandu-ma singura, intr-un abis inghetat. De ce mi se intampla asta?
-Lasa-ma sa te scot din lumina. *ii aud vocea serioasa*
Deschis ochii. Sunt pe banca, inlemnita, privindu-l in ochi. Ce naiba este gresit cu mine?!
-Probabil ca acum te intrebi de ce am ales sa-ti dezvalui adevarul.
-M-ai facut curioasa. *am spus eu cu aroganta, incercand sa-mi alung confuzia si teama din voce*
-Se pare ca-ti revii din soc, ni degeaba te-am ales. Am nevoie de ajutor.
-Ajutor sa ce?
-Mai intai iti pun conditii si-ti ofer beneficii. Desigur, si un micut legamand blestemat pentru a ma asigura ca nu zici nimanui ca ne-am intalnit.
-Sa te aud.
-Am ucis deja acel suflet blestemat in corp de demon. Cu sangele lui o sa fac un legamand blestemat, o sa te usture putin.
-Te grabesti?
M-a atins usor cu varful degetului. Simteam cum pielea incepe sa-mi ia foc, de parca as fi fost acoperita de benzina. Totusi, in acele dureri insuportabile nu am putut sa abtin din a ma intreba "De ce nu mi-a furat inca puterea?".
-Te doare? *m-a intrebat ironic*
-Gadila. *am mintit eu*
-Esti tare amuzanta. *a spus razand*
-Ai terminat? Incepe sa devina enervant.
-Am terminat.
Pe bratul meu nu se vedea nimic, absolut nimic.
-Unde e arsura? *am intrebat speriata*
-In sufletul tau. Spui cuiva ceva despre asta, o sa-ti distrug acea parte din suflet unde se afla semnul, pe scurt puterea ta.
-Am inteles... *am spus inghitind in sec*
-Stiam ca ma vei trada, asa ca in momentul tradarii, obtin ceea ce vreau. Conditiile sunt simple, faci orice-ti zic sa faci fara sa comentezi. Avantaje? Simplu. Putere absoluta. Doar gandeste-te, ma vei ajuta sa-mi aduc vechea natiune aici. Iar pe moment am nevoie de un singur lucru, gheata.
-Vrei sa-mi arunc prietenii in mainile tale? Neah.
-Iti dau timp sa te gandesti, dar la sfarsitul luptei imi vei da un raspuns.
-Poate ca vei fi mort la sfarsitul luptei.
-Nu subestima un suflet blestemat.
Am inchis ochii, simtind o durere imensa. Am inceput sa gem si sa simt cum inghet. Am cazut intr-o gramada de zapada, scuipand sange. Ce se intampla?!
-Hm... Incepe sa-si faca efectul. Vei fi bine. *a spus el*
Ultima imagine pe care am apucat sa o mai prind a fost cum se departe de mine prin troiene. Apoi intuneric. Un intuneric profund, linistitor. Un intuneric macabru, dar frumos. Apoi am simtit cum caldura incepe sa ma curpinda. Nu ma simteam in siguranta, voiam sa evadez din acea caldura. Intunericul meu devenea treptat lumina. Lumina era inspaimantatoare, gata sa ma devoreze. Am deschis ochii speriata. Eram eu si ei. In incapere era foarte placuta atmosfera, insemnand caldura. Dar o tensiune plutea in aer.
-Jenny a fost ucisa... *a spus Nino oarecum trist*
-C-Cum? *am incercat eu sa ma balbai*
Nu pot sa le spun adevarul. O sa vad cum o sa ma protejez, dar si cum o sa-i protejez pe cei la care chiar tin.
•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Da... Intr--un final am reusit si eu sa mai postez ceva. Am reusit sa gasesc o fisura de timp pentru aceasta activitate. Deabia ce am inceput si am foarte mult de lucru la scoala. Stiu ca multi ati uitat de cartea asta, nu va condamn, si eu am cam uitat de ea. Nici macar nu ma mai pricep la scris asa cum o faceam inainte (nici nu-mi amintesc sa ma fi priceput la asta, dar lasam subiectul)... Stiu ca este o carte oribila, plina de greseli si aberatii... O sa incerc sa o termin cat de repede posibil.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ne vedem data viitoare (cat de curand sper) cu un nou capitol proaspat lipit cu scoci! ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
