-Nu se intelege nimic din poza. *am soptit uitandu-ma la praf* Vad doar acel blond.
-Am o idee. *a spus Marinette uitandu-se spre Nino* Ar trebui sa-l pui sa foloseasca aplicatia aia pe care o va lansa tatal lui luna viitoare.
-Dar crezi ca va fi de acord? *am intrebat panicata*
-Normal ca sunt. *a spus Nino scotand telefonul* Poza aia cu fantoma, nu?
-Yep. *a raspuns Marinette*
Pe parcursul intregii ore de muzica si jumatate din pauza, Nino a incercat sa editeze poza.
-Alya... *a spus Nino cu glas stins* Cred ca asta e o gluma foarte proasta.
Marinette vorbea cu Chloe, deci daca e ceva ce ar putea sa o deranjeze, nu o va deranja ca nu va stii. Nino a indreptat telefonul spre mine, iar eu i l-am smuls brutal din mana. O lacrima mi s-a scurs pe obraz, dar am sters-o inainte ca Nino sau oricine altcineva sa o observe. Am ramas blocata in micuta imagine cu fundal negru. Nino s-a chinuit o ora intreaga sa faca mai clara aceasta imagine ca sa ce? Acum imi dau seama cat de mult am gresit... Acest par blond, acei ochi morti, nu stiu de ce, dar asemanarea e izbitoare cu Adrien. De cand a aparut zvonul cu silueta Parisului, multa lume se teme sa-si lase copii sa se joace afara si sunt multe persoane care evita cu orice pret norii de praf.
-Nino, poti sa-mi trimiti doar mie imaginea asta? Nu vreau sa o mai vada nimeni. *am spus privind in gol*
-Um... Da, sigur. *a spus Nino luandu-si telefonul si trimitandu-mi poza*
Telefonul mi-a bazait. Am intrat repede si am vazut un mesaj de la Nino, poza.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Cand Marinette a venit langa noi am inceput sa vorbesc zgomotos.
-Nu Nino, ti-am mai zis, mergem la un film horror!
I-am facut cu ochiul si parea sa se fi prins.
-Dar eu nu vreau un film horror! Tu ai ales ultima data, deci si eu ar trebui sa fiu privilegiat!
-Da da. *am spus sarcastic*
Elevul de servici a intrat in clasa respirand greu. Cred ca a alergat pana aici, mereu face asa.
-Nu mai faceti franceza, acasa. *a spus el fugind din clasa*
Toata clasa a inceput sa tipe de fericire, dar o spaima i-a cuprins cand s-au uitat pe geam. Urma sa vina furtuna, vantul deja batea foarte puternic, iar praful se ridica destul de sus.
-Alya, vii la mine pana se linisteste furtuna? *m-a intrebat Marinette*
-Am o idee mai buna. *am auzit vocea lui Chloe* Ce ziceti sa veniti la mine? O sa fim destul de multi din clasa.
Ce-i drept, Chloe sta cel mai aproape de scoala. Dar de cand a renuntat la limuzina sau la mijloacele de transport pentru a duce o viata mai sanatoasa, trebuie sa mergem pe jos. Asta cred ca e cel mai ingrozitor lucru.
Am iesit din clasa unul dupa altul. Am format micute grupulete, grupulete pe care le formam in general cand venim de la scoala. Chloe e in fata cu Lila si Sabrina, Max e cu Kim, Ivan si Milleinne, apoii suntem alte grupulete. Eu normal ca sunt cu Marinette si cu Nino, ultimii, ca domnisoara impiedicata si-a uitat la scoala patru manuale si telefonul.
Deci suntem ultimii. Am luat-o pe stradutee cu putina teama, asa ca am vrut sa grabim pasul si sa-i prindem din urma luand-o pe scurtatura.
-Hai Marinette, misca-te! *i-am atras atentia*
Eram pe o alee nepopulata. E una dintre acele alei dintre blocuri cu parcuri pline de nisip si copaci ce-ai arunca frunzele moarte.
Simteam ca cineva ne priveste din parc. Vantul a inceput sa bata tare si o lumima rapida urmata de un zgomot puternic au brezdat cerul.
Am auzit fosnetul frunzelor atunci cand sunt calcate. Ne-am oprit toti trei, sunetul continua sa se auda din ce in ce mai aproape.
-A-A-A-Alya. *s-a balbait Marinette*
Un nor imens de praf spulberat de vant ne-a inghitit. Vantul batea foarte puternic. Mi-am prins prietenii de mana si am inghitit in sec. Daca ceea ce am vazut in telefonul lui Nino e adevarat, atunci el ar putea fi aici, privindu-ne in liniste.
-Nu va ingrijorati fetelor. *a spus Nino*
Am auzit un tusit puternic. Deci cineva chiar era aici. Tusitul era foarte puternic, de parca ar fi o boala.
•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Heei, deci, un al doilea capitol din acest volum, un al 52-lea capitol din acest subiect. Nu pot sa zic ca sunt mandra ca l-am ucis pe Adrien in capitolul 49-50 (incepe in unul se termina in altul), dar uite ca am reusit sa contruiesc un mit urban puternic. Sa fie Adrien? Sa fie o fantoma? Sa fie un monstru? Sau doar un ciudat? Oare ce see poate ascunde in interiorul prafului. Va astept parerile legate de capitol si teoriile pentru continuare.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Am fost placut surprinsa sa vad ca in mai putin de o zi, cativa dintre cei ce mi-ati citit cartea inca de la inceput ati trecut la acest volum. Imi cer scuze pentru greseli, dar nu m-am schimbat prea mult.
Ne vedem data viitoare cu un nou capitol proaspat scos din punga de sancksuri! ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
