•Alex storyline•
-Hai Kim! *am tipat fiind cu mult in fata lui*
-Acum vin! *a raspuns gafaind*
-Iar o sa intarziem la prima ora!
Am stat prea mult in parc si am uitat ca mai trebuie sa dam si pe la scoala, tata o sa ma omoare daca afla ca am intarziat iar. Data viitoare nu o sa mai stam atat la taclale. Cel mai nasol e ca in zece minute trebuie sa traversam o buna parte a Parisului ca sa ajungem la scoala, un drum de 20-25 minute.
Ma opresc putin si inceo sa respir sacadat. Iau guri mari de aer in incercarea de-a-mi regla respiratia si bataile inimii.
O masina de tip limuzina, de culoare neagra, opreste la intrarea intr-un micut parculet pentru copii. Din masina iese o blonda mult prea bine cunoscuta noua, Chloe.
-Haideti! *a tipat Chloe la noi*
Am fugit pana la masina si apoi am urcat in ea. Kim era la mijloc, eu cu Chloe la margine (stanga-dreapta).
-Mulumim Chloe, ne-ai salvat. *am spus respirand greu*
-Da, ne-ai salvat.
Vocea lui Kim nu parea sa exprime sentimentele pe care ar trebui sa le exprime in aceasta situatie, ma intreb: de ce?; pentru ca e Chloe aici?; pentru ca s-a petrecut ceva intre ei?; sau doar din vina oboselii de la fugitul a trei strazi fara oprire?; poate nici macar nu are un motiv anume, cine stie...
-Nu aveti pentru ce, pana la urma suntem prieteni buni, nu? *a pus un mare accent pe cuvintele "prieteni" si "buni"*
In vocea ei se poate citi o nuanta de nervozitate, iar acea nervozitate simt cum apare cand se uita la mine de dupa Kim. Ma simt destul de penibil, adica au fost impreuna un timp, chiar daca a fost scurt, iar acum eu sunt cu el mai tot timpul. Oare stie ca suntem verisori?
O vad ca se uita insistent in jos. Imi dau si eu privirea in jos si observ ca inca sunt incaltata cu rolele.
-O, scuze. *am spus jenata*
-Scuze pentru ce? *a intrebat facand pe nestiutoarea*
-Acum ma descalt de role.
-Esti incaltata cu role?
-Daca nu ai observat asta, de ce te uitai in jos?
-Imi place flash tattoo-ul pe care ti l-ai pus. De cand ai urcat doar la el ma uit, e super grozav.
-Serios? Mie nu mi se pare cine-stie-ce, dar mersi de compliment.
-Nu, serios. Chiar il ador. De unde l-ai luat?
-Pai stii unde stau?
-Normal ca da.
-La mine in colt cum o iei spre locul de joaca e un magazin cu echipamente sportive, nu stiu daca-l stii.
-Cu un skateboard mare, din lemn, cu un model gen henna pe spate?
-Da. In fine, stii ca sunt niste scari fix langa magazin, unele facute in bloc, intelegi tu, nu?
-Cred ca le stiu.
-Asa... urci scarile alea si stii ca sus e o pancarda publicitara pentru haine la jumate. Ei bine, in spatele acelei pancarde este o usa, daca intri acolo e un salon de tatuaj, si ale si flash tattoos. Mi-am cumparat de acolo doua folii, daca vrei te ajuta ei sa ti le pui sau ti le pui singur acasa.
-E prea complicat pentru mine. Hai sa mergem amandoua intr-o zi, ok?
-Ok!
Kim si-a dat ochii peste cap si a oftat destul de zgomotos, am putut auzi clar "ogh, fetele astea".
I-am dat un cot in umar, dar se pare ca si Chloe a avut aceiasi idee. Am inceput sa radem cand am vazut ca gandisem la fel.
-Ce e pui, nu-ti place ce vorbim? *l-am intrebat razand*
-Nu, dovlecel. *a raspuns el mierlos*
-Pui? Dovlecel? Ceva-ceva? *a intrebat Chloe razand, stiu ca in interior arde de nervi*
-Iuu! *a spus Kim*
-Just cousins! (=Doar verisori!) *am spus razand*
-Pacat, ar fi iesit ceva frumos. *a spus Chloe razand*
A fost un drum destul de placut. Conversatia noastra s-a extins pe mai multe subiecte deseori neinteresante si insignifiante. Toate astea pana am ajuns la o intrebare pusa de Kim:
-Dar ce s-a intamplat cu mama ta?
Chloe a tacut si a lasat capul in jos evident demoralizata.
-Te rog sa-l ierti, nu a vrut sa te intrebe asta! *am spus jenata, acoperindu-i gura lui Kim cu palmele mele*
-Nu... Nu ma deranjeaza... *a spus Chloe* Adevarul e ca eu mi-am pierdut mama cand eram foarte, foarte mica, pe scurt, cand aveam 15 luni. Nu stiu ce s-a intamplat cu ea, daca a murit sau daca m-a abandonat, tot ce stiu este ca a disparut. De cate ori dadeam sa vorbesc cu tata despre asta, ocolea subiectul si-mi zicea: "Du-te la Agreste sa va jucati.". Nici Gabriel, tatal lui Adrien, nu a vrut sa-mi zica adevatul despre mama. Intr-o zi l-am auzit pe tata vorbind la telefon cu o femeie, imi amintesc de parca ar fi fost azi-noapte ceea ce i-a zis tata inainte sa-i inchida.
-Ce i-a zis? *a intrebat Kim*
-"A fost o greseala sa ma incurc cu tine, imi iubesc copilul mai mult decat orice; nu te voi lasa sa mai fii in preajma ei!"
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
Hei prieteni, mi-am zis sa-mi reincet activitatea mea bogata de pe wattpad. Sper ca va place acest capitol, l-am scris in 20 minute (asta explica tot). Astept sa vad parerra voastra despre adevarata identitate a mamei lui Chloe: moarta sau in viata? Tatal ei a zis, si citez: "nu te voi lasa sa mai fii in preajma ei!", adica? Daca mama ei era in viata, nu sr trebui sa fie o persoana care a stat mult si poatr inca sta pe langa Chloe? Aveti idee? Vreau sa vad cat mai multe pareri, puteti sa puneti si cate 2-3, absolut cate aveti. Sa vedem cine s-a prin primul/prima.
Ne vedem data viitoare cu un nou capitol proaspat scos din tortul aniversar! (Va explic data viitoare daca sunteti interesati)
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
