Imi parasesc prietenii, continuandu-mi drumul spre casa alaturi de Alya. E destul de liniste, daca eu sunt plina de ganduri, de ea nu am ce sa mai zic. Singurele zgomote care ma faceau sa-mi amintesc ca nu visez sunt pasii apasati in zapada topita aproape in totalitate, urletele cainilor si vantul care bate singuratic prinntre crengi, pana si aglomeratia orasului a disparut, facand ca acum, la 2 jumate, sa fie o liniste partiala, ici-colo mai zarind cativa tineri mergand acasa sau la petreceri. E destul de amuzant cat de schimbat pare Parisul in acest moment, doar liniste si pace, ca-n reclama aia la parfum: "Parisul linistii si pacii. Perì, linistea care ne inconjoara consta in parfumul tau.".
-Marinette, ai vazut aia?
-Sa vad ce?
-Aia!
Din intuneric se auzeau pasi apasati, de parca ar zgudui si cea mai mica si mai indepartata pavela a orasului luminat.
-Ar trebui sa plecam?
-Da!
Am dat sa ne intoarceam, dar un gard imens de lumina ne inconjura.
-Ati face bine sa priviti asta. *am auzit vocea lui Drowblond*
Din intuneric au iesit patru persoane. Nu puteam sa-mi opresc lacrimile, este mult prea crud ceea ce face. Alya nu pare prea intristata totusi.
Erau inconjurati de un fel de ate subtiri si largi, iar ochii le erau goli, de sticla, luminand puternic. Stateau chiar in fata noastra, imbracati in obisnuitele lor haine.
-Mama? Papa? *am intrebat speriata*
Au scos un tipat schilodit dupa ajutor, apoi au inceput sa arunce cu lumina in noi. Ma feream de toate atacurile cu perfectiune, pe unele le baram si cu foc. Alya statea acolo, nemiscata, cu un noroc chior, nefiind lovita nici macar de unul.
-Marinette, nu te ingrijora. *a spus Alya*
A mers in fata, pana a fost lovita puternic de un atac de lumina.
-Alya! *am tipat inspaimantata*
Apoi am vazut-o stand in picioare, de parca nici macar nu ar fi patit ceva.
-Sunt doar niste iluzii! *a tipat ea* Daca esti constienta de ele, nu patesti nimic! Difera de iluziile Volpinei, dar tot iluzii sunt.
M-am concentrat, incercand sa ma conving ca sunt iluzii, si cand am deschis ochii, totul disparuse. Nu erau ziduri lovite, nu erau parintii controlati de lumina, nu era nimic ce ne putea ataca.
-De unde ai stiut?
-Mama are o cicatrice pe mana stanga. Dar aici, nu avea nimic.
•Marcus storyline•
Ajung acasa. Trantesc usa nervos de neputinta de care am dat dovada si ma opresc privind in oglinda. Secvente dureroase imi reapareau de fiecare data cand faceam asta.
M-am dus in dormitor si am pornit tv-ul. Nu sunt suficient de obosit ca sa adorm. Pe fundal auzeam acele tipete infundate, lucru obisnuit cand ma bag la somn.
Si acum mai simt caldura focului care-mi topeste pielea fetei incetul cu incetul, pana devin de nerecunoscut. Am acel sentiment de inec, ma zbat sa traiesc, sa scap de marea de fum.
Mirosul iasomiei din camera a fost inlocuit de mirosul carnii arse si a fumului. Toate simturile imi sunt amortite in timp ce eu adorm incet.
-Alta zi in care nu am ars. *am spus avand un zambet sadic pe fata*
Am simtit ceva rece si usor umed pe mana. Apoi cum picura ceva de pe fata mea. Am fugit in fata oglinzii, privind cum bucatile de piele artificiala se dezlipesc una cate una de pe fata mea. Bucatele micute, scarboase si pline de sange. Durerea nu o pot simti, dar cum acestea cad, da.
Fug repede la baie sa iau o fasa, dar cand ma privesc in oglinda de acolo, realizez ceva important:
-E doar o iluzie.
Durerea de cap dispare treptat, iar un fum verde iese din pielea mea. Nu are miros si nu ma pot ineca (,) cu el.
-Esti mai desptept decat credeam. *aud o voce feminina*
Ma intorc si o vad pe Juvia privindu-ma. Parea fascinata de ceva, dar nu imi pot da seama de ce.
-Stii... Si Gray a avut o iluzie, una dureroasa. Vreau sa-mi spui tot ce ai vazut la Drowblond, slabiciuni, ticuri, absolut tot. Cum v-a vorbit...
-De ce as face asta?
-Pentru ca asa il voi razbuna pe Lyon.
-Cum a murit?
-Strapuns in piept cu propria-i magie.
•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Hei, inca un capitol nasol (asta chiar e oribil, nu ma puteti contrazice). Ramasesem in pana de idei, dar cred ca stiu ce vreau sa fac. Suntem deja la 38 (next chapter), hmm... Asta ar insemna 12 capitole pana inchei cartea. Suna destul de convenabil, inca un capitol cu iluzie (sau halucinatie, depinde ce va place mai mult), un capitol dedicat Adrienette, vreau sa incerc sa scriu cateva capitole amuzante (hai sa zicem 2), ceva "pregatitor" pentru Gray si Juvia, un capitol trist, 3 la scoala, 3 luptei si unul deznodamantului. Poate apare capitolul 499 din manga Fairy Tail pana termin eu cartea asta (e cel mai trist capitol, spoilerele spun ca personajul meu favorit -Juvia- moare intr-un nod tragic). Va astept parerile si scuze pentru greseli!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ne vedem data viitoare cu un nou capitop proaspat castigat la Monopoly! ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
