31. Comunicare cu umbre

336 28 3
                                    

   •Adrien storyline • Dream •

   Ma ridic din pat obosit si fac pasi marunti si taraiti pana la fereastra, gata sa trag draperiile. Simt cum toate oasele mi se spinteca reciproc in timpul infernalului meu drum spre ferestrele imense ale incaperii mele lipsite de viata. Intr-un final, ajuns in fata draperiilor, le trag cu o monotonie iesita din comun si, orbit de razele puternice ale soarelui, in neatentia-mi uriasa, ma impiedic de o patura aruncata pe joc si pup podeaua. Ma ridic injurand in barba si-mi continui mult prea plictisitoarea mea rutina de dimineata.

   Ajuns la micul dejun, o rog pe Nattalie sa-mi aduca niste sendvisuri, dar aceasta se intoarce si cu programul zilei de azi pe langa.

   -Eu nu am sedinte foto azi?! *m-a mirat citind cu atentie randurile*

   -Nu. Tatal dumneavoastra a zis ca aceasta zi din vacanta ar trebui sa o petreceti cum doriti.

   -Ce bine!

   O salut pe Nattalie si ies din casa multumit. Trec mai multe strazi si il vad pe Nino, era cu Marinette si cu Alya.

   Ia stai putin... Nattalie a plecat acum mult timp, eu nu mak locuiesc in vechea casa, Nino e inconstient la spital iar tata e mort. Ce naiba se petrece aici?! Asta nu e real.

   -Ai dreptate, nu e real. *am auzit o voce prea bine cunoscuta*

   Tot decorul din jurul meu incepuse sa se piarda in culori, ajungand inconjurat de ceva asemanator fundalurilor hippie. Ii aud tocurile cum lovesc cu putere pavele de metal. Ajunge in fata mea, prinzandu-mi barbia intre doua degete si zambind aspru.

   -Ce faci? *m-a intreaba dur, de parca as fi facut cine-stie-ce*

   Tac din gura si o privesc speriat. Rochia alb-rosu, esarfa neagra de matase prinsa la ochi si acel ac imens cu ata rosie. Unul din lucrurile pe care am vrit din rasputeri sa-l uit sta in fata mea, ranjind sadic.

   -Deci nu vrei sa-mi raspunzi. *constata ea surprinsa*

   Se joaca amuzata in parul meu, figura ei devenind din ce in ce mai infricosatoare. Se apleaca la urechea mea.

   -Am asteptat asta atat de mult timp.

   Si-a lipit buzele de buzele mele, trecand de la un pupic la un sarut salbatic.

    Deodata dispare. O vad pe ea cea normala, cu ochii sangerandu-i. Ma priveste trista, de parca ar incerca sa ma salveze din ceva incontrolabil.

   -Ai comis un pacat. *a grait cu o voce ca de demon*

    Tipa lung, fiind trasa in spate. In neantul de culori fug dupa ea, dar pare ca fug pe loc in timp ce ea se indeparteaza din ce in ce mai mult de mine. Corpul ei ia foc, tipand din ce in ce mai rau.

   Cand ma opresc, cad jos plangand. Atunci deschis ochii si o vad, privindu-ma cu ochii-i carbonizati, curgand un fluid negru.

   -E doar vina ta! *imi urla ea in urechi apucandu-se sa-mi smilga carnea de pe oase*

   •Sfarsitul visului•

   Ma ridic in sezut respirand puternic. Ma uit la ceas si vad "03:47". Intunericul domina micuta incapere din subsolul clubului de braking Break Dance AU. Simt un fior rece ce-mi strabte sira spinarii si gaura imensa in stomac. A fost doar un vis? Totul a parut asa de real... mult prea dureros.

   Ma asez cu capul pe perna respirand greu in continuare. Un vis de o asemenea intensitate, nu vis, cosmar; un cosmar atat de puternic... Ceva se intampla.

   Ma ridic din pat amintindu-mi de ceea ce mi-a spus Plagg: "Cand o sa ai vreodata cosmaruri de intensitate ridicata in toiul intunericului, inseamna ca umbrele vor sa-ti comunice ceva. Lasa-te purtat de linistea intunericului pana auzi ceva.". Imi aduc aminte cat de incapabil m-am simtit cand i-am auzit aceste cuvinte, dar cand a spus "Hai pustiule, poti s-o faci. Ai creat in subconstient umbre ca nibel de alarma pentru prietenii tai, sigur esti capabil sa faci un astfel de lucru amarat!" am inceput sa-mi recapat increderea.

   M-am concentrat pe liniste. Simteam cum intunericul incepe sa ma inghita incetul cu incetul. O racoarea ciudata ma invaluia unde intunericul ma atingea. Un harait neclar incepu a se auzi. Cand am deschis ochii am vazut o umbra. Era mare, neagra, de forma mea.

   -Nino. Lumina. Ajuta. Suflet. Blestem. Tu. Putere. Moarte. *a spus ea neclar, apoi a disparut in neant*

   Cuvinte spuse fiecare intr-o propozitie. Nu au un vocabular foarte bogat.

••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
Hello! Cum e vremea la voi? Aici a plouat si racoare, in rest ok. Banuiesc ca nu va intereseaza vremea, si continutul capitolului. Sunt foarte curioasa, pe cine credeti ca a visat Adrien? (Cred ca v-ati prins deja) Si ce naiba a vrut sa spuna umbra aia? Va astept parerile si ideile.

   Ne vedem data viitoare cu un nou capitol proaspat coborat de pe munte!
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
  

Invincibila √Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum