-Vii azi?! *am auzit o voce calda ce nu putea deveni nervoasa*
Am tacut din gura si am urmat melodia. Nu intelegeam mare lucru din melodie, doar alocuri "Copilas fara aripioare", "Au murit din blestem", "Devii mancarea lor", "Taci, intinde-te si mori", si parca si un fel de "Am asteptat sa te primesc" mult mai infricosator. Ce melodie stranie...
-Chloe! Grabeste-te!
Vocea asta imi este complet necunoscuta, dar de ce vreau atat de mult sa o descopar?
Am continuat sa o urmez. Simteam ca ma indrept spre o prapastie fara fund.
-Dom'soara!
Cu cat ma apropriam mai tare de vocea care ma striga, cu atat realizam ca vocea imi pare cunoscuta. Am continuat sa merg pana m-am lovit cu capul de o usa mare, alba. Am apasat tematoare clanta si am impins-o nepasatoare in fata. Mai multe fire atarnau din tavan, prinzand-o ca pe o marioneta pe fata de acolo.
-Ai venit? *m-a intrebat zambind*
De ce? De ce? De ce?
-Iti place ce vezi?
Am dat negativ din cap si am cazut in genunchi. Eram eu. Eram prinsa in acele fire rosii, cu ochii din sticla, lanturi de lumina la gat, maini ca de piatra, picioarele parca topindu-se. In loc de sticla ce a fost pe post de ochi la Alya si la Nino, in spatele sticlei mele pareau sa arda flacari.
-Ce e asta...? *am soptit plangand*
-Sufletul tau.
-Unde e Bee?
-Doar priveste.
Am privit in fata. Nu vedeam decat un saculet negru cu galben. Am deschis saculetul si am gasit un biletel, 2405.
•End dream•
M-am trezit panicata. Eram in patul lui Marinette, intre Nino si Alya. Marinette dormea la pervazul amenajat cu paturi si perne. Ma uit in jur si-o vad pe Lila langa Marinette, si pe o patura intins pe jos il vad pe Marcus. Ca un fel de reuniune, ce dragut.
Daca ma misc, am sa-i trezesc pe toti, asa ca aleg sa ma intind si sa ma culc la loc. Dar planul imi este naruit de mana lui Nino care-mi loveste fata si ma face sa scot un zgomot ciudat care-i trezeste pe toti.
-Neata. *a spus Marinette frecandu-se la ochi*
-E unu si putin, mai e pana la neata. *a spus Lila*
Am inceput sa vorbim. Somnul nu ne mai fura. Era in jur de doua si un sfert, iar noi radeam cat de incet puteam.
-Ok, ok. *a spus Nino* Dar mai stiti cand Marinette a incercat sa manance ceea ce gatea Lila?
Am pufnit in ras. Lila e o bucatareasca oribila, dar mai rau decat asta e ca Marinette o incurajeaza sa continue cu incercarile.
-Hai sa jucam ceva. *a propus Lila probabil enervata*
-Ce vrei sa jucam? *a intrebat-o Alya ca pe o provocare*
-Jocul ala cu biletelele pe care l-am jucat joi la scoala. *a propus Marcus*
-Ok.
Jocul e destul de amuzant. Deci, sa-mi reactualizez informatiile: sunt mai multe biletele mari pe care ne scriem fiecare cate un secret, iar fiecare tragem pe rand din chestia in care sunt amestecate; noi trebuie sa ghicim al cui este biletelul scris; jocul coninua si se adauga cate doua biletele noi la fiecare tura pana raman ultimii doi care nu au gresit deloc; pierzatorul, acesta fiind de data asta un grup, i se supune castigatorului o ora. Nu am de gand sa ma supun iar lui Marcus.
Am terminat de scris fiecare cate un biletel si l-am pus intr-o caciula pe care a gasit-o Marinette in dulap. Am inceput sa le amestecam, gata sa vedem cine greseste si pierde din prima tura. Am tras un biletel si am asteptat sa vedem cine si-l desface primul.
-Hai Chloe.
-Eu? Ok.
Am inceput sa desfac biletelul curioasa de ceea ce ar putea fi scris in el. Noi ne stim scrisul de mana unul altuia, dar nu si pe cel cu litere de tipar, deci e destul de amuzant sa incercu sa ghicesti.
-"Inca mai cred in inorogi si unicorni. Doar pegasii sunt niste minciuni." Asta e Nino. *am spus razand*
-Da. Atunci eu citesc. "Cand eram mica, am crezut ca pietrele sunt pui de munte si am luat una si am pus-o in cusca papagalului." Asta e Alya.
-Yep. "Inainte credeam ca banana e un castravete african." Ce naiba, Lila.
-Daca asta e adevarul. "Ardeii sunt doar niste rosii suparate." Um.. um.. Marcus?
-"Am incercat sa exorcizez o pisica neagra, de noua ori.". Marinette.
-"Blondicitidiunea e o boala reala?" Chloe, blindicitidiunea nu e o boala reala, doar te-a mntit Max.
•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Hei, am revenit cu un nou capitol si impresii dupa examenul la romana. Despre capitol, nu e prea stralucit, dar vreau sa ajunga iar ce a fost odata. Adica nu vreau sa credeti ca am stilul asta de scris pentru ca sunt o depresuva, nu, scriu asa doar pentru ca-mi plac chestiile de genu' asta. La romana sper sa sar de 8. Adica nu a fost prea greu (multumim Baconski - parca asa il chema - pentru salcamii tai). Va astept parerile legate de carte si de capitol; iar pentru cei ce dau examen: ati avut emotii ieri? Eu, cu mana pe inima, am plecat de acasa razand, am ajund acolo unde erau aia deprimati in fata bisericii asteptand microbuzul scolii, am incercat sa-i inveselesc, in microbuz am cantat, pana sa intram in sala si pana da ne dea subiectele era happy, ne-a dat subiectele si am rezolvat, am plecat vesela, am cantat tot timpul la intoarcere, am mers acasa razand.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ne vedem data viitoare cu un nou capitol ptoaspat desigilat. ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
