•Alya storyline•
Ma plimb prin parc cu mainile in buzunar. Am preferat sa fiu singura, sa ma linistesc putin. Asa ca am decis ca o gura de aer proaspat m-ar ajuta.
E destul de placuta vremea de azi. Nu e nici prea cald, nici prea frig. E o vreme perfecta de plimbat. Si parcul e si el placut azi, vezi copii jucandu-se, dar nu galagios cum o fac in general, mai linistit si mai adorabil.
Vantul adie usor. Mi-am asezat mai bine puloverul si m-am trantit pe o banca. Singurul lucru neplacut in ecuatie este hibernarea vegetatiei. Se vede ca aproape am intrat in decembrie. Aproape de vacanta de iarna, ce sa mai.
Simt o lovitura puternica in cap, apoi in mana mea aterizeaza o minge de tenis. Imi venea sa ma ridic si sa incep sa injur, dar mi-am oprit acest reflex cand am vazut o fetita mica ce a venit la mine cu lacrimi in ochi.
-Imi pare rau ca te-am lovit. *a spus ea trista*
-Ce puiule? Nu ma doare deloc. *am spus frecandu-o caciulita*
O doamna a aparut imediat si a luat fetita de mana, probabil e mama ei.
-Imi pare rau pentru fata mea. *mi s-a adresat clar iritata* Mami, ti-ai cerut scuze? *a intrebat-o pe fetita*
-Da mami. *a raspns fetita trista*
-Asa. Acun hai sa nu o deranjam. *a spus tagand-o de mana*
-Dar vreau sa ma joc cu ea! *a spus fetitaa bosumflata*
-Nu poti puiule. *a spus mam fetitei*
-Defapt nu ma deranjeaza. *am spus eu*
Chipul fetitei s-a luminat imediat. Ochii ii exprimau fericire, iar rasetul ei m-a facut sa zambesc.
-Esti sigura? Nu vreau ca fata mea sa fie o povara. *m-a intrebat doamna*
-Nu e problema. In plus, cum ar putea sa fie un ingeras ca ea o povara? *am intrebat-o luandu-i fata in carca*
-Bine atunci. Mami, sa te joci frumos si sa nu o superi pe...
-Alya.
-...pe Alya.
A plecat si s-a asezat pe o banca citind o carte. Am luat adorabilul ingeras de mana si am mers sa ne jucam tenis. Nu-mi place s-o recunosc, dar stie sa joace mai bine ca mine. Chestia asta mi-a distras atentia de la intamplarea cu Marcus.
•Norro storyline•
Nu pot sa mai ascund asta. Tot ce pot sa fac in acest moment este sa-mi cer scuze de-un infinit de ori si sa sper ca o sa ma ierte.
Ma uit cu ochii inlacrimati la Pack si la Tikki. Tine de ei daca pot sa le spun sau nu, e vorba si de trecutul lor, si de pacatele lor, nu doar de ale mele.
-Spune-le... *a spus Tikki*
-Nu! *a tipat Pack*
-Si ce ai de gand? O sa fugi de asta toata viata ta? Care apropo, e infinita.
-Daca se poate, da!
-Pack, merita sa stie.
-Ce sa stie? Chestia asta oribila? Dupa o sa ne mai fie prieteni? Tu ti-ai mai fi prietena dupa? Nu, si nici eu nu mi-as mao fii!
-Norro a renuntat la atatea din vina noastra, idiotule! Renunta la atitudinea asta de inger si accepta realitatea!
-Un demon nu poate sa-mi porunceasca nimic mie!
-Si acum ma tratezi cu superioritate. Voi, ingerii, cu atitudinea voastra aroganta si vorba aia "Nu facem nimic fara sa primim o porunca."
-Creaturi dezgustatoare ce sunteti. Demonii, distrugatorii moralitatii, luati ce-i mai frumos si distrugeti!
Ceilalti se uitau neintelegand ceea ce vorbeau cei doi, doar eu inteleg. Din vina mea se cearta, din vina mea s-au dat de gol.
-Cum adica demon? *a intrebat Plagg*
-Ce ne ascundeti? *a intrebat Bee*
-Tikki, cum adica demon!? *a tipat nervos Plagg*
-Plagg... *a spus Tikki* Sunt prea multe de explicat.
-Aveti de gand sa ascundeti tot de noi?! Asa ne sunteti voi prieteni? *a tipat Foxy* Spuneti dracu adevarul si gata!
-Baieti, gata, cu fiecare secunda in plus petrecuta certandu-ne, ne dezbinam. *a spus Wave* Maestrii n-ar fi bicurosi de asta.
-Stapanii? Nu-mi pasa! *a spus Foxy* Vreau doar adevarul.
-Pack, Tikki, Norro... Ce ne ascundeti? *a intrebat Bee oarecum calma* Suntem prietenii vostri, nu o sa va judecam si nici nu o sa va uram.
-Ba o s-o faceti. *am spus eu intr-un final* O sa ne condamnati si o sa va distantati.
Toti s-au uitat la mine tristi. Urmeaza sa le spun adevarul. Urmeaza sa fiu urat, nu doar eu, dar si prietenii mei. Nu pot sa fac asta fara acordul lui Pack.
-Tikki, imi dai voie? *am intrebat-o nesigur*
-Da. *a spus Tikki*
-Pacck, mai am nevoie doar de tine.
-Scuze Norro, dar daca o sa le spunem adevarul, despre mine le voi spune eu. *a spus el*
-Cum vrei.
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
Stiu ca nu e prea reusit, dar hei, e scris la plictiseala; plus ca, uitati-va ora la care l-am scris. Credeti-ma, imaginatia nu imi zburda cum trebuie la ora asta. De asta nu am putut scrie o poveste cu adevarat buna. Am realizat de ce cartile astea nu au succes: scriu prea des, prea repede si prea naspa, plus ca ideea este fumata rau de tot; si sa nu mai amintesc si de greselile mele enervante. Am nevoie de o parere despre capitol. Cand o sa termin cartea asta, o sa ma concentrez pe alte subiecte. Sper sa apuc sa fac si eu un final genial la porcaria asta.
(Imi place prea mult grafica, o ador chiar)
Ne vedem data viitoare cu un nou capitol proaspat scos de sub pat! (La fel cum am gasit in seara asta telecomanda dupa doua saptamani)
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
