Iubirea Invinge

Capitoul VI

Crystal P.O.V.

Este ora patru dimineata si eu abia acum am ajuns acasa. Dupa ce n-am vrut sa merg acasa ca sa nu dau cu ochii de tata si sa evit o cearta, am stat cu Nick intr-un hamac si ne-am pus intrebari cunoscandu-ne mai bine. Iau cheile din geanta si deschid usa. Ma descalt dar cand vreau sa urc prima treapta, lumina de la lampa din sufragerie se deschide.

-Unde ai fost Crystal? Si chiar nu voiam sa aud vocea asta din nou. Doamne, omul asta nu doarme niciodata?

-Treaba mea. Acum pleaca daca nu vrei sa trezim toata casa.

-Au plecat toti asa ca putem sa discutam in liniste. Vreau sa stiu cine e baiatul care te-a adus acasa.

-Iubitul meu. Il cheama Nick Black.

-Crystal, tu stii cine este baiatul asta? Si fata i s-a schimbat cand i-a auzit numele.

-Te rog tata! Nu te mai baga si in relatia asta. Nu imi pasa cine este atata timp cat dupa multi ani cineva imi aduce zambetul pe buze. Nu-mi pasa ca e cel mai rau baiat. Pentru mine va fi in totdeauna cel mai bun.

-Crystal esti nebuna? E fiul lui Klaus!

-Te rog nu te mai baga! Ai uitat cum a iesit ultima data cand te-ai bagat? Tata, trecutul tau a deveni si al meu. Din cauza ta, oamenii dragi mie au murit si nu am sa te pot ierta pentru asta niciodata.

-Am crezut ca ai uitat de Alex.

-TATA! Cum crezi ca l-as fi putut uita cand l-am iubit si inca o fac. Tata, am fost logodita cu el, am avut un copil impreuna. Cum crezi ca l-as fi putut uita? Si deja tip de furie iar lacrimile isi fac loc in ochii mei.

-Au trecut cinci ani Crystal. Ar fi trebuit sa treci mai departe. Nu-mi vine sa cred ce spune! Oare e beat?

-Dar tu ai putut sa treci peste moartea lui Iris?

-Nu o baga pe sora ta in discutie. SI deja e rosu de furie.

-Tata, din cauza ta am ratat sansa la fericire. Din cauza trecutului tau, copilul meu, nepotul tau tata a murit, la fel si tatal lui, iubirea vietii mele. Am trait cinci ani de cosmar. As fi putut sa fiu cea mai fericita in momentul asta dar trecutul a ajuns viitorul. Crezi ca mi-a fost usor sa-mi vad copilul si viitorul sot murind si eu sa nu pot face nimic? Tata, au murit sub ochii mei! Baiatul meu tata ar fi avut sase ani. Inca m-ai am cosmaruri. Il vad strigandu-ma si rugandu-ma sa il salvez. Ochii lui albastrii imbibati de lacrimi si spunandu-mi ca ma iubeste. Au fost ultimele lor cuvinte inainte sa se auda focul de arma si ca masina sa se răstoarne. Si acum aud acel bubuit. Nu i-am uitat si n-o s-o fac niciodata. Dar, acum cineva imi aduce aceasta fericire si o sa fac tot posibilul sa nu te bagi in ea, sa ma pot bucura de viata. Iar tu n-ai sa ma impiedici s-o fac din nou.

-Crystal, nu e asa cum crezi tu!

-Ba da tata. Asa s-a intamplat si cu Iris si ai distrus-o pe mama. Am incercat sa te iert si sa nu ma mai gandesc ca din cauza ta s-au intamplat toate astea. Dar de cate ori ii vad in fotografia pe care o am mereu in sertarul de la noptiera, ura revine pentru ca as fi putut in momentul asta sa am o familie frumoasa. De ce dintre toti, pe mine m-a afectat cel mai mult? Si ma sez pe canapea incercand sa ma linistesc.

-Pentru ca tu esti slabiciunea mea Crystal. E mai usor sa te distruga pe tine ca sa ma vada suferind. Am incercat din rasputeri sa fac tot posibilul sa nu se ajunga aici, sa poti avea o familie.

-Ma poti lasa singura? Vreau sa raman singura. Ii spun si il vad cum pleaca spre usa oftand. Ma duc sus la si intru in camera, deschizand sertarul de la noptiera si cautand poza lor. Dupa ce o gasesc, o iau si o sarut. Imi este asa dor de ei. Imi este dor sa il aud pe Andrew alergand prin casa si razand. Imi este dor ca Alex sa intre pe usa si sa strige ca a venit acasa iar Andrew sa-i sara in brate. Imi lipsesc asa de mult! Ma intind cu poza lor in mana si lacrimile incep sa curga si mai tare pe obrajii mei. La un moment dat tot ce stiu e ca am adormit plangand.