Iubirea Invinge

Capitolul XVII

Crystal P.O.V.

E ora patru dimineata si plang. Plang pentru ca cel mai important om din viata mea nu ma crede. Plang pentru ca sunt o proasta. Am trait cinci ani singura pot sa traiesc si de acum. Dar acum e altfel. Ceva imi spune sa nu-l las dar ma forteaza. M-a ranit cand mi-a spus acele cuvinte. Asa ca uite-ma in fata casei pentru ami face bagajele. Intru in casa si ma duc direct in camera. Asa cum ma asteptam statea intins pe pat si uitandu-se in gol. Mi-am luat geamantanul de pe dulap si am inceput sa pun hainele in el.

-Chiar vrei sa pleci? Si tresar la auzul vocii lui. Vocea ii era ragusita semn ca a plans. Ma doare inima dar nu-l pot ierta de fiecare data.

-Da. E cel mai bine pentru toata lumea. Ii raspuns si ma duc in camera lui Adam pentru ai lua hainele.

-Vrei sa distrugi tot ceea ce a fost intre noi? Vrei sa lasi totul in urma?

-Nu-mi dai de ales. Daca m-ai fi crezut la timp, acum poate nu se intampla asta. Dar tu ai complicat si mai tare lucrurile.

-Crystal, te cred ca ma iubesti. Nu pleca te rog. Nu mi-l lua pe Adam.

-E prea tarziu Nick. Si nu ti-l iau pe Adam. Poti sa vii sa-l vezi de cate ori vrei. Dar nu mai pot sta. Nu dupa cuvintele pe care mi le-ai spus. M-am saturat sa fiu bataia de joc a tuturor. Acum da-te din fata mea ca sa trec.

-Unde te vei duce? Crystal nu ma poti lasa!

-Ma voi duce la mine acasa. Nu te voi lasa niciodata pentru ca te iubesc dar a fost prea mult pentru mine. Cand vei lupta cu adevarat pentru relatia noastra stii unde sa ma gasesti. Il mai sarut pentru ultima oara, lacrimile lui aungand pe obrajii mei. Ma desprind din sarut si plec fara a ma uita in urma.

* * *

-Cum de a venit acasa? Ce s-a intamplat? O aud pe Stephanie de pe hol.

-Nu stiu. Nu a vrut sa vorbeasca cu nimeni. Cred ca s-au certat. Spune Amber.

-Ma duc la ea. Adam e cu Cristopher jos. Du-te la ei pana vorbesc cu ea. Aud usa cum se deschide si imi sterg repede lacrimile. Poti sa-mi spui si mie de ce plangi?

-Nu plang. Mi-a intrat ceva in ochi.

-Nu ma prostesti pe mine. Spune-mi ce s-a intamplat? Si se aseaza langa mine.

-Ne-am certat. I-am spus ca pe el il iubesc si nu pe Alex si nu m-a crezut. Macar de ar fi numai asta. M-a ranit Stephanie si nu pot trece peste asta.

-Pot sa-l bat? Si incep sa rad, ea luandu-ma in brate. Ce-i vei zice lui Adam?

-Ii voi zice ca tati e plecat si o sa vina rar acasa. Nu-l pot indeparta de Nick. In acte e tatal lui.

-Trebuie sa-i dai o lectie. Acum, vreau sa nu mai plangi pentru ca Adam e aici. Bine?

-Iti multumesc ca esti langa mine. Si o iau strans in brate. Imi iau papucii de casa si ies din camera cu Stephanie pe urmele mele. Adam cand ma vede sare la mine in brate si ma strange strans.

-Unde e tati? Intreaba el vesel.

-Tati a plecat. De acum aici vom locui.

-N-o sa-l mai vad pe tati?

-Ba da puiule. O sa vina sa te vada numai ca nu asa de des. Dar sa stii ca el te iubeste. Bine? Ma asez pe canapea cu el in brate si toata lumea se uita ciudat la mine. Stiam ca am de oferit multe explicatii dar nu aveam starea necesara.