Iubirea Invinge

Capitolul XIII

Nick P.O.V.

Am ajuns tarziu in New York asa ca l-am sunat pe Damon sa vad unde e. Ma uit la Crystal care e distrusa. Tot drumul i-a fost rau si abia acum cateva minute a adormit. Ceva se intampla cu ea si trebuie sa aflu urgent. Il vad pe Damon cum se apropie asa ca ies din masina.

-Unde-i Adam? Spun disperat.

-E la fosta ta casa. E bine. Cum se simte Crystal?

-NU prea bine. Abia a reusit sa o conving sa doarma.

-Ai face bine s-o trezesti. Kluas o va suna in doua minute. Orice ar fi o lasi sa mearga singura. Ai inteles? Dau din cap in semn de da si ma duc in masina. Imi este asa mila s-o trezesc dar trebuie. Trebuie sa-l aducem pe Adam teafar.

-Iubito. Klaus te va suna in cateva minute ca sa te duci la el. Se trezeste fara prea multe eforturi si se uita speriata in jur. Primite-mi ca nu vei pati nimic. Vreau sa iesi pe picioarele tale. Ai inteles?

-Si tu? Ce vei face?

-Ma va suna si pe mine. Jur ca n-o sa patiti nimic. Te iubesc Crystal. O sarut pe buze si sorbind fiecare centimetru de parca nu as mai vedea-o dar suntem intrerupti de telefonul ei.

Crystal P.O.V.

-Da. Spun indiferenta fara a sti cine e.

-Imi pare bine sa te aud Crystal. Ce mai faci?

-Spune Klaus. Nu am chef de glume.

-Daca vrei ca plodul tau sa fie in viata ai face bine sa vii singura. Daca vad pe cineva cu tine, va fi ca si mort. Ai inteles?

-Da. Unde ne intalnim?

-Iti voi trimite adresa prin mesaj. Nu mai apuc sa spun nimic ca inchide. Mi-a ajuns. Il vreau mort. Nu mai pot.

-Ma voi duce. A zis ca daca vede pe creva cu mine, Adam e ca si mort. Am plecat. Da-mi cheile de la masina.

-Te rog ai grija. Voi veni si eu. Va iubesc. Sa nu uiti asta. Ma mai saruta o data si plec un scartait de roti. Toata tarasenia asta trebuie sa se termine. Nu imi va scapa si de data asta. Ajung inafara orasului si observ o vila frumoasa cu doua etaje. Parchez masina si intru in casa. De-o data o lumina s-a aprins si l-am putut observa pe Adam cum dormea pe canapea. M-am dus in fuga la el si am observat ca avea buza sparta si cateva vanatai pe maini. Il iau in brate si parca simtindu-mi prezenta se trezeste si incepe sa planga.

-MA bucur sa te vad Crystal. Nu ne-am mai intalnit de mult.

-Klaus. Chiar nu mi-a fost deloc dor de tine. Ce mai vrei de la mine? Nu ti-a fost de ajuns ca m-ai distrus acum cinci ani? Vrei sa o faci si acum?

-Of Crystal. Tu nu intelegi nimic? Eu fac oamenii sa sufere. Nu e vina mea ca Smith e taica-tu.

-Acum il poti lasa pe Adam sa plece? E doar un copil!

-Nu. Baieti legati-o. Il voi suna pe Nick sa asiste la moartea voastra. Asa il voi face si taca-tu sa sufere dar si pe Nick.

-Cum poti face asta propriului tau copil? Ii spun si se aseaza la acelasi nivel cu fata mea.

-Nu e copilul meu. L-am urat din prima clipa. Si o data cu el am urat si oamenii care il inconjoara. Il scuip pe fata si imi trage un cot in gura. L-am auzit pe Adam cu a incepu sa tipe si vru sa vina la mine dar fu intrerupt de Klaus.

-Spune-i sa stea acolo! Daca nu, il impusc. Ii fac semn lui Adam sa se aseze inapoi pe canapea. Ma uit la el si e traumatizat. In loc sa se bucure de copilarie va trai toata viata cu frica. Dar il voi invata ca frica nu e o solutie. Asa cum m-a invatat si tata. Nu voi mai lasa ca trecutul sa se repete. O stare de voma ma ia din nou si vars tot ce am mancat in ultima ora.