Capitolul IX

214 14 2
                                    

Nick P.O.V.

In momentul asta sunt cel mai mare prost de pe fata pamântului. Cum am putut sa-mi bat joc de ea in halul asta. Am rănit-o. De asta imi era frica. Cand Damon a inceput sa aduca in discuție ultimii cinci ani, pur si simplu mi-am iesit din minți. Voiam sa ii spun dar nu acum. Nu ma simțeam pregatit si sa aflu ca a trecut prin aceasi situație ca si mine. Acum sunt in masina in căutarea iubitei mele. Dar stiu unde s-o gasesc. In locul asta m-as duce si eu daca as fi in locul ei. Parchez masina in fata cimitirului si aprind lanterna, căutând-o. Aud suspine asa ca ma iau dupa ele. O gasesc pe micuța mea stand in genunchi in fata mormântului ce pare sa fie a copilului ei. O iau in brate si la inceput se opune, dând in mine cu pumnii dar se lasa învinsa si incepe sa planga. Ma doare sufletul sa o vad asa. I-am promis ca o s-o fac fericita dar eu o fac sa planga.

-De ce ai venit dupa mine?

-Pentru ca imi pasa de tine Crystal. Am fost un dobitoc. Recunosc.

-Imi este asa dor de ei. Si incepe din nou sa planga.

-Cine i-a omorât? O intreb si încerc din răsputeri sa o liniștesc.

-Klaus. Nu stiu de ce dar ma asteptam la acest răspuns.

-Ce s-a intamplat? Stiu ca ii este greu sa retrăiască acele clipe dar trebuie sa stiu.

-Eram la facultate in acea zi. Cand am ajuns eu acasă, Alex parca masina. I-am așteptat in fata casei si atunci am observat cum o masina venea in viteza spre ei. Am incercat sa il avertizez dar a fost prea tarziu. Masina s-a răsturnat si amandoi au murit pe loc. Am reusit sa vad fata celui de la volan si am înlemnit cand am vazut ca e Klaus. Andrew a murit pe loc. Avea numai un an. Alex a mai trăit doar pana la spital si acolo s-a stins. Nick, Andrew era totul pentru mine. De cand apăruse el in viețile noastre toate au inceput sa capete culoare. La scurt timp dupa ce am ajuns la spital am primit un mesaj. ,,Mulțumește-i tatălui tau pentru asta. Din cauza lui au murit". Am incercat sa-l iert dar nu am putut. Cinci ani am suferit Nick. Cinci ani nenorociți in care încerc sa-l prind pe Klaus si sa-l fac sa sufere.

-Listeste-te iubito! Iti promit ca il vom prinde si o sa-l facem sa sufere pentru tot ce ne-a facut. Nu-mi pasa ca e tatal meu. Il vreau la fel de mort ca si tine.

-Nu mai vreau sa trec inca o data prin ce am trecut. De ce il vrei mort?

-Propriul meu tata si-a omorât nepoata si nora. Maia avea trei anișori. Era motivul pentru care ma întorceam acasă. Intrasem in casa dupa o zi lunga la munca. In casa era pustiu asa ca am inceput sa le strig dar nu primeam niciun răspuns. Am aprins lumina in sufragerie si acolo ma aștepta Klaus. Maia plângea iar Cathrine era legată si bătuta. Maia cand m-a vazut a alergat la mine in brate dar nu a mai ajuns pentru ca a împușcat-o in picior. Am alergat pana la ea si am luat-o in brate. M-am uitat la Cathrine si plângea. Klaus mi-a zis ca trebuie sa fac o alegere. Ori ma alaturi lui ori fetele mor. Am ales sa vin de partea lui dar stia ca il păcălesc asa ca ne-a împușcat pe toti trei. Pentru Maia si Cathrine împușcătura a fost fatala.

-Dar esti fiul lui. De ce ti-ar face una ca asta?

-Sunt fiul lui vitreg. Se pare ca tata era in divergente cu el cand a murit si a jurat ca se va răzbuna pe oricare membru al familiei lui. Si defapt s-a răzbunat pe toata lumea.

-Cum poate sa distrugă viata propriului copil? De ce nu i-a facut nimic tatei? De ce mie?

-Pentru ca tu esti slăbiciunea tatălui tau. Distrugându-te pe tine, l-a distrus pe el. Telefonul lui Crystal a inceput sa sune si m-am încruntat putin. E 3 dimineata. Nu doarme nimeni? Ma uit la expresia ei si pare sa fir bine deloc.

Iubirea InvingeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum