Iubirea Invinge

Capitolul XXXIX

Astazi a fost ziua cea mare când echipa Liverpool a castigat marele trofeu. Nick si Crystal erau mandrii ca fiul lor a ajuns asa de departe. Fiecare accidentare, fiecare reusita o simtea si Crystal. Era fericita ca a putut face dintr-un copil pierdut, cel mai bun jucator din echipa. L-a educat cum a stiut ea mai bine si e foarte fericita de rezultatul obtinut. Il vedeau foarte rar. Distanta era prea mare ca sa se viziteze. Daca pana acum cinci ani mergeau o data pe luna la el, de cand a apărut Anastasia in vietile lor nu o mai puteau face.

Totii copiii erau plecati. Maia e plecata in New York la facultatea de balet. Ea a decis sa o urmeze pe mama ei. Hope e in primul an la Academia de Politie. Cand Nick a aflat de intentia ficei lui a prrgatit-o pentru a ajunge cea mai buna detectiva din promotia ei. Iar Anastasia, Anastasia a fost o surpriza pentru toata lumea. Cand toti credeau ca nu va mai aparea nimeni in familia lor, intr-o zi, Crystal a făcut anunţul ca va fi din nou mama. Nick credea ca macar de data asta va fi baiat dar din pacate visul nu i s-a indeplinit. Era inconjurat de fete, de printesele lui. Acum, Hope, Crystal, Nick si Anastasia stau pe canapea si asteapta cu nerabdare interviul lui Adam.

-Buna seara doamnelor si domnilor. In emisiunea din aceasta seara avem un invitat special. Va rog sa-l aplaudati pe capitanul echipei de fotbal, Liverpool, Adam Black! Aplauze furtunoase au inceput sa se auda si in ochii lui Crystal puteai vedea emotia si lacrimile.

-Buna Hellen. Ma bucur sa ma aflu aici in aceasta seara. Adam devenise un barbat din toate punctele de vedere.

-Cum e sa fii castigatorul Champions League?

-E un sentiment de multumire. Toată echipa a muncit din greu ca sa ajungem aici.

-Cum e sa fii vedeta echipei?

-Greu. Ai responsabilitati foarte multe. Daca eu gresesc toată lumea da vina pe mine. Daca echipa castiga, sunt cel mai laudat capitan.

-Te-ai gandit sa renunti vreodata la postura de capitan?

-De multe ori dar mi-am adus aminte de ce imi spunea tata cand eram mic. Daca in viata nu risti, nu vei castiga nimic. De fiecare data am riscat si nu mi-a parut Rau.

-Cum e omul Adam Black? Inafara de fotbalistul cuceritor.

-Asta ar trebui s-o intrebati pe mama. Toata lumea a început sa rada.

-Am auzit ca esti infiat. E adevarat?

-Da,sunt infiat.

-Nu te-a deranjat niciodată chestia asta? Adam a cugetat puţin si s-a gândit la mama lui. Acasa, Crystal era foarte emoţionată si astepta cu sufletul la gura raspunsul lui.

-Niciodata. Mereu am fost tratat ca un copil normal. Asta imi si doream. Nu imi place sa primesc prea multa atentie si chiar daca la scoala am fost necajit de colegi, niciodată nu mi-a pasat. Nu puteam sa schimb cu nimic ceea ce sunt.

-Cum sunt parintii tai, Adam?

-Nu am cuvinte sa-i descriu sau sa le multumesc pentru cate au facut pentru mine. Poate daca nu erau ei, nu m-as fi aflat aici, in fata dumneavoastra. Ei mi-au dat sansa la o noua viata.

-Ai frati sau surori. Stii, nu prea stim foarte multe informatii despre tine. Ai avut grija sa le tii ascunse bine.

-Am trei surori. Maia, Hope si Anastasia.

-Ne Poti spune cate ceva despre ele? Vorbesti atat de frumos despre familia ta.

-Pe Maia trebuie sa o stiti.

-Maia Black e sora ta? Nici prin gand nu mi-a dat asta. Cum e sa ai o balerina celebra in casa?

-Defapt am doua. Mama e cunoscuta in toata lumea.