Iubirea Invinge

Capitolul XXI

Crystal P.O.V.

-Mami! Incepe sa tipe Adam si sa se agate de piciorul meu. Il iau in brate si incepe sa ma sarute pe toata fata. Mi-a fost dor de el.

-Puiule! Mi-a fost asa dor de tine! Si il strang la pieptul meu.

-Pe tati nu-l pupi? Al aud pe Nick intreband.

-Pe tine te-am vazut ieri dar pe mami nu am mai vazut-o de-o saptamana. Si se cuibareste mai bine la pieptul meu si incep sa rad.

-Mai spune ceva acum. Ma intorc cu fata la el si ii dau un sarut scurt pe buze. Adam, du-te si te imbraca ca sa plecam acasa. Nu mai spune nimic si pleaca vesel sus in camera. Stephanie iese din bucatarie si cand ma vede, se arunca pui si simplu pe mine.

-Slava Domnului ca esti bine.

-Usurel graviduto. Esti mai grea decat imi imaginam. Si incepem amandoua sa radem. Multumesc din suflet ca ai avut grija de Adam.

-A fost placerea mea. Se pare ca l-a prins o mica raceala si a facut febra. Mai are si acum dar a trecut peste situatia critica.

-Ce m-as fi facut fara tine.? Si o imbratisez, ea incepand sa chicoteasca. Amber doarme?

-Da. Damon si Cristopher au ajuns tarziu.

-In seara asta pe la sase va astept pe toti la mine pentru o cina in familie. Am nevoie de asta.

-Vom fi acolo. Ai grija ce ne faci de mancare.

-Stai linistita. Nu va otravesc. Dar ca sa fiu sigura, am sa-l pun pe Nick sa gateasca. Nu-i asa iubitule? Nick statea cu ochii in telefon de cand am venit si ma cam deranjeaza chestia asta.

-Ce? Scuze. Nu eram atent.

-Asta am vazut si eu. Am zis ca ai sa gatesti tu cina in seara asta.

-Da. Orice pentru tine. Ceva se intampla cu el si nu-mi miroase a bine. Nu are rost sa ma cert cu el. Abia ce ne-am impacat si sincer chiar nu mai am chef sa ma cert. Mi-a ajuns.

-Mami, sunt gata. Si stranuta observand ca se facuse rosu la fata. Il iau in brate iar Nick duce bagajele la masina. Adam isi pune capul pe umarul meu si incepe sa tremure.

-Va astept diseara. Ii spun lui Stephanie si o mai imbratisez inca o data, plecand spre masina.

-Mami, imi este frig. Il simteam cum tremura. Am luat patura din spate si l-am infofolit, incepand sa nu mai tremure asa tare. I-am pus mana pe frunte si ardea. Trebuie sa ajungem cat mai repede acasa.

-Nick, poti sa conduci mai repede. Adam nu e bine deloc. Se uita ingrijorat spre Adam si calca mai tare pedala de acceleratie. Cand am ajuns acasa, l-am dus pe Adam in camera la el si i-am dat hainele ude jos. Transpirase de parca ar fi fost vara afara ci nu iarna. I-am dat pijamale noi pe el si m-am pus cu el in pat.

-Mami, imi poti spune o poveste?

-Sigur puiule. Cu ce vrei sa fie?

-Cu printi si printese. Ador povestile de genul.

-Iti place sa fii print? Il intreb si ii ciufulesc putin parul.

-Nu. Da mi-ar placea sa am o printesa. Sa am grija de ea toata ziua.

-Ca o surioara?

-Da. Ar fi frumos sa am una. Acum imi poti spune povestea?

-A fost o data ca niciodata o printesa care traia fericita impreuna cu printul si fiul ei intr-un palat foarte mare. Micul print era fericirea printesei si nu suporta sa-l vada plangand. La un moment dat, un om foarte rau le-a curmat viata.