Iubirea Invinge

Capitolul XX

Nick P.O.V.

  Asa cum am spus, somnul meu a fost tulburat de multe ganduri. Dar ma bucur ca am reusit cat de cat sa ma odihnesc. Imi vine sa iau masina si sa plec in momentul asta s-o salvez din ghiarele acelui nenorocit. Daca nu ma indoiam de iubirea ei pentru mine, nu se ajungea l-a asta. Ma simt ca ultimul om. Sunt intrerupt din gandurile mele de telefonul meu si sunt suprins sa vad ca e Stephanie.

-Nick, scuze ca te deranjez dar Adam e rau. Are febra foarte mare si tot plange ca vrea la voi. Nu stiu ce sa fac. Te rog, vino!

-Ajung in cinci minute. De cand se simte rau?

-De doua zile. La inceput am crezut ca o raceala minora dar azi-noapte s-a agravat. Mai vorbim cand vii.

  Inchid apelul si ma imbrac cat de repede pot. Cu toata situatia asta am uitat complet de el. Nici nu stiu ce am sa-i spun cand ma va intreba unde-i mami. Cred ca ii voi spune adevarul. E prea destept si nu-l pot minti. Iau cheile de la masina si pornesc spre casa lui Stephanie. Intru si aud plansete de sus asa ca urc scarile cate doua si intru pe prima usa. Adam cand ma vede se mai linisteste si Stephanie pleaca din camera. Ma pun pe pat si il iau in brate linistindu-l.

-Gata campion. Nu mai plange. Sunt aici cu tine. Imi pun mana pe fruntea lui si ardea.

-Unde-i mami? Spune el printre suspine. Stiu ca nu ati plecat iar intr-o vacanta si mai stiu ca mami nu e acasa.

-De unde stii campion? Si ii pun capul pe umarul meu leganandu-l.

-Am auzit cand ai vorbit cu matusa Stephanie. Tati, sa stii ca am incredere in tine c-o s-o aduci pe mami acasa.

-O voi aduce Adam. Acum trebuie sa te culci. Promit ca maine ai s-o vezi.

-Ma bucur ca esti aici cu mine. Nu mai zic nimic si il sarut pe frunte, facandu-se mai comod in bratele mele. Incep sa-l legan si in scurt timp adoarme. Il pun usor pe pat si cobor in sufragerie unde ma astepta Stephanie.

-Iti multumesc din suflet ca ai avut grija de el zilele astea.

-A fost placerea mea. Am inteles ca stii unde-i Crystal. Mi-a povestit Cristopher tot. Toata lumea se bazeaza pe tine.

-Stiu. Si de data asta n-o sa va dezamagesc. Daca starea lui Adam se inrautateste, nu ezita sa ma suni. O iau intr-o imbratisare si plec. Ma urc in masina si pornesc spre sectie.

Crystal P.O.V.

Stau de cateva ore si ma gandesc la un plan cum sa scap naibii de aici. Nu gasesc nicaieri in jurul meu un obiect ascutit. Sunt legata la maini si la picioare de parca as fi un nebun. Nu pot sta si nu fac nimic. Trebuie sa imi pun creierul la contributie. Oare cei de acasa ce fac? Ma cauta sau au incetat sa o mai faca? Simt ca e ceva neinregula cu Adam. Sper din tot sufletul sa nu fi patit nimic. Usa depozitului se deschide si pot observa cum doua matahale pazesc usa. Alex intra cu o farfurie in mana si mi-o pune in fata. Cum ar trebui sa mananc daca am mainile legate?

-Ce te uiti asa la mine? Ia si mananca. Imi spune aspru, aproape tipand.

-Idiotule, cum ai vrea sa mananc daca sunt legata la maini?

-Daca vei incerca sa faci ceva, nu voi raspunde de faptele mele. Ma dezleaga si imi frec incheieturile care ma dor ca naiba. Iau farfuria in mana si imi vine sa vars cand ii simt mirosul. Si sclavii o duc mai bine decat mine in momentul asta.

-Vreau niste apa. Ii spun si se uita ciudat la mine. Ce te uiti asa? Am cerut apa nu luna de pe cer. Se duce pana la usa si le spune ceva matahalelor. Duc farfuria cat mai departe de mine ca sa nu-i mai simt mirosul si Alex se pune in fata mea.