Iubirea Invinge

Capitolul XXV

Crystal P.O.V.

De ce totul trebuie sa fie complicat? De ce viata trebuie sa fie asa grea? Nu mai pot. Simt cum am ajuns la capatul puterilor. Imi vine sa las totul balta si sa plec in Alaska sa ma joc cu pinguinii. Acolo sigur nu ma va gasi nimeni. Stateam pe o banca la marginea lacului. Obisnuiam sa vin cu Nick aici. Era si sper inca sa fie locul nostru. Oricat de suparata as fi pe el, nu-l pot parasi. Il iubesc mai mult decat ma iubesc pe mine si as face orice ca el sa nu pateasca nimic.

-Iti promit ca n-ai sa treci niciodata prin asta Maia. Spun si imi pun mainile pe burtica. Pana si ea era agitata. Tot imi dadea cu piciorusele si as fi vrut ca in momentul ala Nick sa fie langa mine. Mama a vrut pentru mine o viata normala dar nu a reusit. Viata mea niciodata n-o sa fie normala. Maia, iti promit ca tu n-ai sa fii pandita la tot pasul. O sa termin cu toti, o sa-i omor. Tu vei fi mai fericita decat mine.

-Iubito! Il aud dar nu vreau sa ma intorc. Ma doare prea tare. Se aseaza langa mine si imi ridica barbia astfel incat sa ma pot uita la el. Obrazul deja incepea sa i se invineteasca si din buza de jos inca mai curgea putin sange.

-Imi pare rau pentru obrazul tau! Ii spun si imi intorc privirea inapoi in pamant.

-O meritam. Uita-te la mine Crystal. Daca ma uitam la el as fi riscat sa cedez. Dar mi-am facut curaj si m-am uitat cu lacrimi in ochi la el.

-Am zis sa ma lasi in pace. Vorba mea a sunat mai mult ca o soapta decat ca un strigat. Eram prea obosita sa mai tip la el.

-Vreau sa discutam ca doi oameni maturi. Imi pare rau Crystal.

-De fiecare data iti pare rau. Nick, am obosit. Eu sunt obosita. Crezi ca mie imi este usor? Vin seara de la facultate si abia astept sa va vad dar tu nu esti acolo. Picioarele mele sunt varza. Am rani peste tot. Vreau ca seara cand ajung acasa sa te vad acolo dar tu nu esti. Esti la munca. Am obosit Nick.

-Crystal...

-Asa ziceam si eu. Ajung acasa obosita, ma ocup si de Adam, fac tot posibilul ca aces copil sa nu-mi simta lipsa. Pentru ca stiu ca lucrez foarte mult dar nu ma plang. Dar ma gandesc ca ajung la voi si parca totul mi se pare altfel.

-Stiu cat de greu iti este si la naiba Crystal, nu stii cat de rau imi pare ca ti-am zis acele cuvinte. De ce nu mi-ai spus?

-Pentru ca stiam ca n-ai sa renunti. Asa cum nici eu nu am sa renunt la balet. Nick, baletul m-a scos din multe. El a fost singurul care a stiut durerea mea. Nu pot renunta asa usor la el. Mai am o luna. Am muncit semestrul asta mai ceva ca in toti anii. Ma dor picioarele ingrozitor, sunt obosita si nici eu nu mai stiu cum de rezist.

-Stii foarte bine ca eu la tine n-am sa renunt niciodata. Crystal, nu esti doar logodnica mea si mama copiilor mei, esti in acelasi timp prietena mea cea mai buna. Sunt asa norocos sa te am. Nu te merit Crystal. Sunt un nesimtit.

-Doar atat te intreb. Ma iubesti?

-Nu te iubesc Crystal!

-Ce? Si raman socata.

-Da Crystal, nu te iubesc. Eu te ador. Si isi zdrobeste buzele de ale mele formand un sarut din ce in ce mai pasional.

-Vreau sa-mi promiti un lucru. Sunt constienta ca vei lucra si in schimbul de noapte dar vreau sa-ti faci timp pentru noi. Vreau sa fim ca la inceput.

-Iti promit ca asa se va intampla. Nu vreau sa ne mai certam. Am obosit. Ar trebui sa mergem acasa.

-Care casa? Din cate stiu cam tot ce este pe acolo a fost spart sau rupt.

-Eu tot nu stiu cum de ati putut rupe atatea? Crystal, toate camerele sunt paturile rupte.

-Crezi ca e usor sa te bati cu cineva intr-un picior? Uita-te putin la picioarele mele. Ma descalt usor so observ cu bandajele sunt pline de sange, semn ca s-au deschis ranile.