Iubirea Invinge

Capitolul VII

Crystal P.O.V.

Dormeam asa de bine pana cand minunatele mele prietene s-au gandit sa ma trezeasca. Dar ca sa le fac jocul m-am intors pe cealalta parte.

-Multi ani traiasca, multi ani traiasca, la multi ani! Trezeste-te lenes-o! Doamne, am uitat de ziua mea. Deschid ochii si arunc cu perna in ele incepand sa rada.

-Stiti, puteati frumos sa asteptati sa ma trezesc si pe urma sa urlati ca azi e ziua mea.

-Daca ne-am fi luat dupa tine, te trezeai diseara la petrecere. Oricum aveam si planul de rezerva. Spune Stephanie si zambeste draceste.

-Sunteti cele mai bune prietene. Nu stiu ce m-as fi facut fara voi. Acum ma voi duce pana in oras sa rezolv ceva si voi veni inapoi pana la petrecere. SI sa fiti pregatite pentru a va prezenta pe cineva.

-Si cine este acel cineva? Intreaba toate curioase.

-O sa vedeti diseara. Si incep sa rad. Dupa ce fetele ies din camera telefonul incepe sa sune si un zambet imi apare pe fata cand vad numele lui pe ecran.

-Da Nick!

-La multi ani iubito! Abia astept sa te vad astazi. Imi este dor de tine.

-Si mie. Nu prea pot vorbi si sunt sigura ca fetele asculta la usa. Asa ca vorbim mai tarziu. Da?

-Bine. Te pup dulce.

Dupa ce inchid ma duc sa verific usa si cum am zis, fetele ascultau linistite la usa.

-Ce faceti voi aici? Va place sa ascultati pe la usi?

-Noi faceam curat. Si Amber scapa vaza din mana pe jos.

-Cum spuneti voi. Ma intorc intr-o ora.

Ies pe usa casei si ma urc la volan. Cu toate ca azi e ziua mea si ar trebui sa ma bucur, eu nu prea pot face asta. Astazi se implinesc cinci ani de cand cele mai importante persoane din viata mea au plecat pentru totdeauna. Asa ca uite-ma in drum spre cimitir. Parchez masina si intru pe mortile infricosatoare ale cimitirului. Ajung la mormintele lor si ma pun in genunchi in fata pietrei funerare a lui Alex si Andrew.

-Buna. Ce mai faceti? Eu sunt bine. As da tot ce am mai scump pe lume sa va mai vad macar o data. Alex, am cunoscut un baiat. Ma simt asa de bine cand sunt langa el. De cand ati plecat din viata mea, totul in jurul meu a mers prost. Dupa atati ani, cineva a reusit sa ma faca sa vad cu alti ochi lumea. Nu am sa va uit niciodata dar viata merge inainte. Jur ca am sa ma razbun pe Klaus si am sa fac tot posibilul sa il prind si sa-l omor. Sa simta si el durerea pe care am simti-o eu. Andrew, puiule, mami te iubeste si o sa faca tot posibilul ca cel care te-a adus in starea asta sa plateasca. Va iubesc si mereu o voi face. Lacrimile mi se scurgeau pe obraji si fruntea imi era lipita de piatra funerara. Am simtit cum doua brate ma lipesc de un piept tare. M-am uitat la Cristopher si am inceput sa plang si mai tare.

-Linisteste-te! Totul va fi bine. Si ma strange mai tare la pieptul lui.

-Imi lipsesc asa de mult, Cristopher.

-Stiu surioara, stiu! Iti promit ca vom face orice sa-i prindem.

-Cum de ai stiut ca sunt aici? Il intreb si imi sterg lacrimile.

-Pai am vrut sa-i urez surorii mele ,,La multi ani" si cand ajung sa aflu ca esti plecata in oras. Si stiind ca astazi este si acea zi, am stiut ca vei fi aici. Se pare ca am avut dreptate.

-Stii, venisem sa le spun ca in sfarsit cineva a reusit sa ma faca fericita. Am stat prea mult timp inchisa in mine dar pur si simplu nu am putut trece peste.