Iubirea Invinge

Capitolul XXXIV

Crystal P.O.V.

Eram asa obosita si tanjeam dupa putin somn. Micuta mea plangea cat era ziua de lunga. Daca o lasam din bratele mele incepea sa planga. In fiecare zi Nick o tine in brate si se pare ca s-a obisnuit cu asta. Pleca la servici numai ca sa scape de galagie si il uram pentru asta. Pe langa asta mai sunt si pregatirile pentru nunta care imi dau batai de cap. Mai este o saptamana pana la marele eveniment. Acum stau intinsa pe canapea incercand sa adorm. Adam era la gradinita si ma puteam odihni pentru cateva minute. Dar cand sa adorm si eu, interfonul pentru bebelusi incepe sa faca galagie, dand semnalul. Am inceput sa urasc porcaria asta de interfon. M-am ridicat lenesa si m-am dus in camera pentru a o linisti. Am adormit-o acum zece minute si a inceput din nou. Am luat-o usor din patut si am inceput s-o legan, cantandu-i. S-a linistit imediat cum i-am dat suzeta si m-am asezat cu ea in pat. Dormea asa frumos! Voiam sa dorm si eu asa ca ea.

-Ce ma voi face eu cu tine? Si ii sarut fruntea ei micuta. M-am sprijinit de tablia patului si am intors-o cu funduletul in sus, astefl incat sa stea cu burtica pe mine. Doctorul mi-a spus ca si din cauza colicilor putea plange, ceea ce e normal la lunile ei. Mi-am inchis pentru o secunda ochii si am simtit cum pic in lumea viselor.

* * *

M-am trezit din cauza plansului micutei mele. Am observat ca eram invelita si....odihnita. Plansul ei se auzea de la parter asa ca am coborat. Nick incerca sa o linisteasca, in timp ce Adam se tine de piciorul lui.

-Cat ma bucur ca te-ai trezit. Nu o pot opri din plans! Si o pune in bratele mele.

-Ai incercat sa-i dai de mancare? Si ma pun pe canapea, scotandu-mi sanul pe care Maia il accepta bucuroasa.

-La ultima verificare nu eram femeie! Spune in timp ce incearca sa-l dea pe Adam jos.

-Nu trebuie sa fii femeie ca sa dai de mancare unui bebelus. Am cumparat lapte praf!

-Avem lapte praf? Poate manca asa ceva?

-Idiot mai esti. Laptele praf se dizolva in apa. Ai trei biberoane in dulap. Acum stiu ca nu trebuie sa te las singur cu ea. Ar muri de foame.

-Nu sunt un tata asa rau! A tacut destul timp ca tu sa te poti odihni. Acum e randul meu. Si se aseaza cu Adam pe canapea.

-Imi pare rau dar tu esti de tura in noaptea asta!

-Tati, mancam si noi ceva? Imi este foame!

-Si ce ar vrea printul sa manance? Si incepe sa-l gadile.

-Cartofi prajiti! SI il ia in brate ca pe un avion ducandu-se la bucatarie. Am inceput sa rad si m-am uitat la printesa mea care adormise. Doarme, plange si mananca. Viata de bebelus! Am urcat cu ea sus si am pus-o usurel in patut. Am deschis interfonul si l-am luat cu mine. Am intrat in bucatarie si cei doi barbati ai mei faceau cartofi prajiti. M-am pus pe un scaun si ma uitam la ei cum se chinuiau sa curete cartofii. M-am dus spre ei si i-am luat lui Nick cartoful si cutitul din mana.

-Hei! Curatam si eu un cartof! Spune resemnat.

-In stilul asta, mancam maine dimineata!

-Sunt un bucatar foarte bun cand vreau!

-Tati, a pune lapte peste cereale nu inseamna sa faci mancare!

-Bate palma Adam. Ai auzit Nick?

-Toata lumea e impotriva mea. Si isi da ochii peste cap. Si ce mai face Sophia?

-Ne-am cam certat. Am fost un idiot.

-Ce surpriza! Si taicatu e la fel! Si in momentul ala m-a piscat de fesa stanga si dupa ma saruta.