Iubirea Invinge

Capitolul XVIII

Crystal P.O.V.

Telefonul suna de zor si imi vine sa tip dar ma stapanesc. Ma uit la ceas si vad ca e ora trei dimineata. Hai ma! Pe bune? Nu putea sa astepte pana dimineata? Ma ridic usor din pat ca sa nu-l trezesc pe Adam si ma duc in baie.

-Da tata! Ce te face sa ma suni la ora asta. Oamenii dorm.

-Vreau sa stiu de ce ai facut reclamatie la politie impotriva lui Nick. Cand am auzit nu mi-a venit sa cred cand am auzit.

-Stai tata. Eu am fost toata ziua acasa. Nu stiu despre ce reclamatie vorbesti.

-Vino la sectie sa lamurim lucrurile. Nu stiu ce este intre voi dar acest lucru l-a daramat pe Nick. Am iesit din baie si am inceput sa ma imbrac. Nu stiu de unde acea reclamatie dar voi afla cine a facut-o. Il pup pe Adam pe frunte si ies din camera in cea mai mare liniste. Am scris un bilet si l-am pus pe frigider in caz ca nu voi ajunge devreme acasa. Tot drumul pana la sectie am stat si m-am gandit la persoana care putea face asta. Am intrat si tata statea cu ochii la calculator.

-Buna tata. Il pot vedea pe Nick? Unde este?

-E in arest preventiv. A fost cam agresiv cand a aflat asa ca l-am inchis in noaptea asta. Tata ma conduce la celula si Nick statea intins in pat. Va las sa vorbiti.

-De ce ai facut asta Crystal? Imi spune fara sa se uite la mine.

-Iti jur ca nu eu am depus plangerea. Cum ti-as putea face asta cand eu....Dar ma opresc.

-Cand tu ce Crystal? Ma intreaba si se apropie de mine, ducandu-si mana pe obrazul meu.

-Nimic. Vreau doar sa stii ca nu eu am facut asta. Nu ti-as putea face asta cu toate ca noi suntem certati.
Nu m-as fi razbunat in felul asta pe tine. Ok?

-Cand vom putea vorbi? Esti de o zi plecata si simt ca nu pot face nimic fara tine. Nu m-am indoit niciodata de dragostea ta numai ca atunci eram orbit de gelozie. Te rog Crystal! Si ii vad cateva lacrimi in ochi.

-Nu pot in momentul asta Nick. Vreau o pauza. Vreau sa-ti dai seama ca daca nu te-as fi iubit asa mult te-asfi parasit pentru totdeauna. Vreau sa constientizezi cat de mult m-au ranit vorbele tale.

-Daca asta iti doresti nu ma voi mai amesteca in viata ta. Cand vei fi pregatita stii unde sa ma cauti. Maine vreau sa-l iau pe Adam. SI astea fiind spuse, imi mai mangaie odata obrazul si se intoarce cu spatele la mine. In momentul asta ii vine sa planga. Ii cunosc fiecare incordare si fiecare miscare. Decid sa plec si tata ma astepta la el in birou. Intru si ma asez pe canapea.

-Vreau sa aflii cat mai curand cine a facut plangerea.

-La asta lucram. Ce se intample cu voi Crystal? De cand ai iesit din spital sunteti reci unul cu altul.

-Alex s-a intamplat tata. De cand a reaparut el, intre mine si Nick s-au racit lucrurile si asa am ajuns sa ne certam rau de tot. Vreau un timp sa fiu singura.

-Crezi ca singuratatea in momentul de fata e solutia? Crystal, nu-l indeparta de langa tine. Aveti nevoie unul de celalalt.

-M-a ranit pre tare tata. Vreau in momentul de fata sa fiu singura. Doar cateva saptamani. Nu mai mult.

-Sa ai grija ca aceste saptamani sa nu fie luni. Acum du-te acasa. Sunt sigur ca toti s-au trezit si intreaba de tine. Imi iau geanta si plec. Cand am ajuns in masina lacrimile mi-au navalot obrajii. Nu mai puteam. Voiam sa fiu si eu fericita dar soarta nu tinea cu mine. Trei luni am fost fericita. Trei luni am uitat ca timp de cinci ani am dus ce-a mai groaznica viata. Doar trei luni si dupa viata mea parca a revenit la normal.