Iubirea Invinge

Capitolul 35

Reyna P.O.V.
Dupa patru ani....

Astazi se implinesc patru ani de cand eu si Erick suntem casatoriti. In acesti trei ani s-au intamplat multe. Am un baietel de trei ani care e leit taica-su. Cand ma uit la el parca il vad pe Erick in miniatura. De la mine a mostenit doar culoarea ochilor. Ma ridic din pat si cineva sare la mine in brate.

-Neata mami! Si ma saruta pe obraji. Tati nu a venit acasa? Si ii pot simti tristetea in glas. Erick s-a angajat intr-o trupa si e plecat cam mereu. Iar Cristopher ii duce lipsa.

-O sa il sunam mai tarziu, ce zici? O luminita ii apare in ochi si aproape cade jos din bratele mele. Hai sa ne imbracam si sa mergem in oras ca sa iti luam un costum pentru maine.

-Tu stai aici, iar eu o a ma imbrac singur. Incep sa rad la felul cum iese din camera si ma aplec dupa telefon. Sincer si eu abia astept sa vina Erick acasa pentru ca am ceva important sa-i spun. Formez numarul lui si dupa al doilea ton imi raspunde.

-Buna iubito! Si glasul lui imi face pielea de gaina.

-Hei. Cand vii acasa? Si in momentul asta mi-e frica de raspunsul lui.

-Nu stiu cand ajung. Scuze ca am spus ca voi veni astazi, dar zborurile s-au anulat.

-Stii ce este peste doua zile,nu? Adica nu poti lipsi de la ziua fiului tau Erick. Face trei ani, iar maine avem nunta. Iar James sigur se va supara pe tine.

-Nu am uitat ca e ziua fiului meu Reyna. O sa ii cumpar ceva si gata. Iar de nunta nu stiu ce sa zic. Trebuie sa te duci singura.

-Erick, Cristopher iti simte lipsa, de o sapatamana noaptea incepe sa planga ca ii este dor de tine. Nu poti veni cu un simplu cadou. Crezi ca ai sa rezolvi totul?

-Nu imi pot lasa cariera balta Reyna. Imi spune de parca cuvintele de mai devreme nici nu au fost rostite.

-Dar eu am putut sa renunt la a mea, nu? Am putut sa renunt la o cariera de vis. Dar am renuntat pentru Cristopher ca sa ii fiu alaturi. Si simt cum lacrimi mi se formeaza in ochi.

-Iubito, nu plange. O sa vin acasa cat de repede pot. Dar nu iti garantez ca voi ajunge de ziua lui.

-In fiecare zi intreaba de tine. Nu iti este putin mila de el? Noaptea incepe sa planga. Ai face bine sa te intorci maine acasa ca altfel am terminat-o domnule Smith. Inchid telefonul si nu mai astept sa mai spuna ceva. Cristopher intra in camera si se pune in bratele mele cand vede ca am lacrimi in ochi.

-Mami, de ce plangi? Ai vorbit cu tati?

-Nu plang puiule si da am vorbit cu el.

-Nu va ajunge de ziua mea acasa, nu-i asa? Si vad ca in ochii lui micuti apar lacrimi.

-Ai sa vezi ca tati va fi aici. Sper spun in gand si il iau in brate. Simt ceva umed pe tricoul meu si ma uit la el.

-De ce plangi? Si ii sterg lacrimile.

-Tati ma iubeste? La intrebarea asta deja imi venea sa plang si mai tare, dar ma abtineam.

-Normal ca te iubeste. Mereu te va iubi. Ai inteles?

-Atunci de ce nu vine acasa?Am auzit toata discutia de la telefon. Daca ne-ar iubi ar fi cu noi aici. Si incepe si mai tare sa planga. Il iau in brate si incerc sa il linistesc.

-Vrei sa vorbesti cu el si sa il intrebi toate astea? Da din cap in semn de da si apas pe verde. Dau pe difuzor si dupa primul ton raspunde.

Convirbire telefonica.

-Reyna, de ce mi-ai inchis? Spune el fara a sta pe ganduri.

-Buna tati! Spune cu o voce slaba din cauza plansului.